Condițiile armistițiului de la Cairo negociate de Opoziţia Unită din România

Capitularea necondiționată.

Foto:Barbu Stirbey


În martie 1944 încep la Cairo intense tratative, susţinute din partea română de Barbu Ştirbey, ca reprezentant al guvernului român şi al Opoziţiei Unite. Prin aceste tratative, Aliaţii iau cunoştinţă de obiectivele urmărite atât de guvern, cât şi de opoziţie: respectarea integrităţii şi suveranităţii României, asigurarea libertăţii poporului român de a-şi organiza viaţa democratică pe care o doreşte, respectarea prevederilor din Carta Atlanticului în privinţa graniţelor şi delimitarea unor zone ferite de trecerea trupelor aliate în România. De asemenea, Barbu Ştirbey era autorizat „a lua angajamentul că România va contribui cu forţele sale militare şi economice la conducerea ulterioară a războiului împotriva Germaniei ...”

După ce Uniunea Sovietică îi propune oficial la 12 aprilie 1944 guvernului român să capituleze necondiţionat şi să semneze armistiţiul oferit, Iuliu Maniu îl trimite la Cairo pe Constantin Vişoianu, în încercarea de a obţine condiţii mai avantajoase. Se avea în vedere garantarea suveranităţii şi independenţei ţării, a structurilor social-politice existente în România, infirmarea Dictatului de la Viena şi rezolvarea problemei frontierei româno-sovietice la Conferinţa de Pace. Întrucât Mareşalul Antonescu considera termenii armistiţiului de neacceptat, respinge la 15 mai 1944 această ofertă, iar la 1 iunie 1944 Aliaţii transmit că prelungirea negocierilor nu-şi mai are rostul, acestea fiind considerate încheiate, deoarece românii stăruiau în obţinerea unor condiţii prealabile, fapt ce contravenea intereselor lor.

La 11 iunie 1944 Iuliu Maniu, în numele Opoziţiei Unite, acceptă încheierea armistiţiului în baza condiţiilor oferite de Aliaţi. Deşi aceştia nu au răspuns, Maniu transmite la 20 august 1944 că s-a hotărât trecerea la acţiune.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare