Scrisoarea Mareşalului Ion Antonescu către Wilhelm Filderman ,Preşedintele Uniunii Comunităţilor Evreieşti din România

Foto - Wilhelm Filderman


Domnule Filderman

În două petiţii succesive îmi scrieţi „de tragedia zguduitoare“ şi mă „imploraţi“ în cuvinte impresionante, reamintind de „conştiinţă“ şi de „omenie“ şi subliniind că sunteţi „dator“ să apelaţi „la mine“ şi „numai“ la mine, pentru evreii din România, care sant deportați în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug. Pentru a amesteca tragicul în intervenţia dumneavostră, subliniaţi că această măsură „este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă vină, decît aceea de a fi evrei“. Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferinţa celor umili şi fără apărare. Înţeleg durerea dumneavoastră, dar trebuie, mai ales trebuia să înţelegeţi şi dumneavoastră, toţi, la timp, pe a mea , care era aceea a unui neam întreg. Vă gsndiţi, v-aţi gîndit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi, cînd zi de zi şi ceas de ceas plătim cu mărinimie şi în sange, cu foarte mult sange, ura cu care coreligionarii dumneavoastra din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reantoarcere şi ne-au tratat de la Nistru pînă la Odessa şi pe meleagurile Mării de Azov? Dar potrivit unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în acuzatori, făcandu-vă că uitaţi pricinile care au determinat situaţiile pe care le plangeţi. Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin dumneavoastra să întreb pe toţi coreligionarii dumneavoastră care au aplaudat cu atat mai frenetic cu cat suferinţele şi loviturile primite de noi erau mai mari. Ce-aţi făcut dumneavoastră, anul trecut cînd aţi auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia şi Bucovina, cand au scuipat ofiţerii noştri, le-au smuls epoleţii, le-au rupt uniformele şi cand au putut au omorît mişeleşte soldaţii cu bîte.Avem dovezi. Aceiaşi ticăloşi au întampinat venirea trupelor sovietice cu flori şi au sărbătorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare. În timpul ocupaţiei bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat pe bunii români, i-au denunţat urgiei comuniste şi au adus jalea şi doliul în multe familii româneşti. Din pivniţele Chişinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noştri, care au fost astfel răsplătiţi fiindcă 20 de ani au întins o mană prietenească acestor fiare ingrate. Sînt fapte ce se cunosc, pe care le cunoaşteţi desigur şi dumneavoastră şi pe care le puteţi afla în amănunt.



Foto : Cimitirul Românesc de Onoare de la Țiganca, Republica Moldova; ceremonia pentru cinstirea eroilor Armatei române, căzuți pe Frontul de Est


V-aţi întrebat şi dumneavoastră de ce şi-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteţi explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii evrei de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade? V-aţi întrebat caţi din ai noştri au căzut omoraţi mişeleşte de coreligionarii dumneavoastră, cîţi din ei au fost îngropaţi înainte de a fi morţi? Voiţi şi în această privinţă dovezi, le veţi avea. Sînt acte de ură, împinsă pană la nebunie, pe care evreii dumneavoastră au afişat-o împotriva poporului nostru tolerant şi ospitalier, dar astăzi demn şi conştient de drepturile lui. Drept răspuns la mărinimia cu care au fost primiţi în mijlocul nostru şi trataţi, evreii dumneaviastră, ajunşi comisari sovietici, împing trupele sovietice în regiunea Odessei printr-o teroare fără seamăn, mărturisită de prizonierii ruşi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă pierderi. În regiunea Mării de Azov, trupele noastre retrăgandu-se temporar şi-au lăsat caţiva ofiţeri şi soldaţi răniţi pe loc. Cînd au reluat înaintarea şi-au regăsit răniţii mutilaţi îngrozitor. Oamenii care puteau fi salvaţi şi-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice. Li s-au scos ochii, li s-au tăiat limba, nasul şi urechile. Îţi dai, Domnule Filderman, seama de spectacol? Te îngrozeşti? Te înduioşezi? Te întrebi, de ce atata ură, din partea unor evrei ruşi cu,care nu am avut niciodată nimic de împărţit.Dar ura lor este a tuturor, este ura dumneavoastră.Nu vă înduioşaţi, dacă aveţi cu adevărat suflete, de ceea ce nu merită, înduioşaţi-vă de ceea ce merită.

Plîngeţi cu mamele care şi-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care şi-au făcut şi lor şi vă face şi dumneavoastră atîta rău.

Mareşal Ion Antonescu 19 Octombrie 1941

P.S. Un soldat rănit din Piatra Neamţ a fost îngropat de viu din ordinul şi sub ochii comisarilor sovietici evrei,deşi nenorocitul implora să nu-l îngroape, spunandule că are patru copii acasa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare