Audierea lui Mihai Antonescu la proces

Presedintele - Acuzatul Mihai Antonescu,va rog sa imi raspundeti in ce a constatat colaborarea dumneavoastra cu Ion Antonescu,inaintea datei de 6 septembrie 1940 ?

Mihai Antonescu - Inainte de 6 septembrie 1940,am fost avocatul Maresalului Ion Antonescu,intr-un proces de familie.Am ajuns sa leg cu dumnealui o prietenie pe care am slujit-o mai multi ani.

Presedintele - Aveti legaturi de familie,sau de rudenie cu Ion Antonescu ?

Mihai Antonescu - Legaturi prin parinti nostri,prin tatal sau si al meu nu.Prin mama Maresalului,care este vaga ruda cu tatal meu.In momentul constituiri guvernului,Maresalul m-a insarcinat cu conducerea Ministerului Justitiei.In perioada in care Maresalul Ion Antonescu era arestat la Bistrita,am facut tot ce mi-a stat in putinta pentru eliberarea lui.

Presedintele - Care erau legaturile dumneavoastra politice cu Ion Antonescu,in perioada cat afost arestat la Bistrita ?Ce discutii politice aveati la aceea vreme ?

Mihai Antonescu - Discutii politice nu am purtat atunci,pentru ca domnul Maresal se afla la Bistrita lipsit de orice fel de informatie.Cand am mers la Bistrita,l-am informat de situatia politica din tara si i-am dat in acelasi timp informatii internationale,de care dispuneam eu la aceea data.Intre acestea,aveam si unele date cu caracter economic,pe care mi-le daduse ministrul Neubacher,pe care il vazusem intr-o imprejurare,cu privire la programul de colaborare germano-roman.Nu a fost vorba de vreo insarcinare ce mi-ar fi dat-o domnul Neubacher sau altcineva din oficialitatea germana.

Presedintele - Prin urmare schimb de informatii.Dar,in ce priveste formarea guvernuli din 6 septembrie 1940,ce discutii politice ati avut cu Ion Antonescu.Cum ati ajuns la formarea guvernului ?Ce culoare politica aveati la aceea data ?

Mihai Antonescu - Eu eram legat de domnul Maresal,inainte de acest moment,si il vedeam destul de des,avand cu domnia sa o serie de discutii asupra problemelor de organizare administrativa si judecatoreasca.toate problemele Statului le discutam,cand ma vedeam cu dansul.La 6 septembrie,insa,cand a fost vorba de formarea guvernului,am intovarasit pe domnul Maresal la Palat si,dupa aceea,am crezut si eu(si domnul Maresal Antonescu ar fi facut-o desigur si fara sugestia mea),a crezut si domnia sa ca este mai bine sa se faca un guvern national,in care scop stiu ca domnul Maresal a cerut colaborarea domnilor Iuliu Maniu,Dinu Bratianu si apoi domnilor Cuza,Vaida Voevod si George Bratianu.

Presedintele - La ce rezultat s-a ajuns ?

Mihai Antonescu - Nu s-a putut ajunge,domnule presedinte,la nici un rezultat,la nici un fel de acord,pentru ca,in prima faza,atat domnii Maniu si Dinu Bratianu,cat si ceilalti,au refuzat concurs Regelui Carol al-II-lea,voiind cu totii ca acesta sa abdice,iar dupa aceea,au oferit numai colaborare prin personanele care lua parte la guvernul Maresalului Ion Antonescu,concurs aproape pasiv.

Presedintele - Ce functii ati ocupat dumneavoastra ?

Mihai Antonescu - Am fost mai intai Minstru Justitiei,iar apoi Ministrul Propagandei,al Afacerilor Straine si vicepresedinte al Consiliului de Ministri.

Presedintele - In calitate de Ministru al Justitiei,ati elaborat legi cu caracter rasial ?

Mihai Antonescu - Nu.

Presedintele - Dar in ceea ce priveste legea pentru administrarea teritoriilor ocupate,sub ale cui directive s-a lucrat aceasta lege ?

Mihai Antonescu - Legea pentru administrarea Basarabiei si Bucovinei s-a lucrat sub directivele mele,de catre o comisie prezidata de profersorul Rarincescu.

Presedintele - Ati fost Ministru de Externe.In aceasta calitate ati participat la aderarea Romaniei la Pactul Tripartit ?

Mihai Antonescu - Am participat nu la aderarea Romaniei la Pactul Tripartit,ci atunci cand,la Berlin,s-a semnat un protocol in legatura cu declaratia din 27 noiembrie 1941.

Acuzatorul Stoican - Spuneti-i pe nume.

Mihai Antonescu - Pactul anticomintern.

Presedintele - Atunci ati semnat si un act secret de propaganda ?

Mihai Antonescu - S-a semnat nu la Berlin,ci mai tarziu.

Presedintele - In urma semnari pactului comintern.

Mihai Antonescu - Niciodata insa,acest act nu a fost respectat de presa.

Presedintele - La intalnirea dinte Hitler si Antonescu ati luat parte ?

Mihai Antonescu - Am luat parte, nu insa cum a declarat domnul Maresal,ci la intalnirea anterioara razboiului.Prima oara am luat parte la intalnirea care a avut loc in 6 februarie 1943.

Maresalul Ion Antonescu - Chiar asa am declarat,ca nu a luat parte inainte.

Presedintele - Ce sa discutat cu aceasta ocazie ?

Mihai Antonescu - S-a discutat in principal probleme cu caracter economic.Nu stiu ce discutii cu caracter politic si militar a avut domnul Maresal,care sa intalnit cu Hitler.Eu am discutat cu domnul Ribbentrop,cu domnul Funck si colaboratorii lor.Am discutat probleme cu caracter economic.Ne gaseam intr-o criza economica a raporturilor germano-romane si am cerut noi garantii pentru Romania,obtinand atunci aur,marfuri si alte acoperiri pentru ceea ce daduse Romania.

Presedintele - Dumneavoastra personal ati luat contact cu sefii hitleristi ?

Mihai Antonescu - Cu sefii partidului hitlerist si organizatia partidului social-democrat,niciodata.

Presedintele - La un moment dat germanii au devenit singuri beneficiari ai petrolului romanesc.Care a fost rolul dumneavoastra la incheierea conventiei Wolhtrat ?

Mihai Antonescu - Aceasta conventie a fost anterioara guvernuli Antonescu.Ea obliga Romania sa dea Germaniei tot petrolul,intr-un sistem preferential.

Acuzatorul - Cum se explica faptul ca in memorandumul trimis lui Hitler se spune ca s-a dat mai mult petrol,peste tot ce s-a convenit,ca s-a dat si pe sub mana ?

Mihai Antonescu - Va raspund imediat.Memorandumul din februarie 1942,cat si cel din 1943,privind contributia Romaniei,urmarea sa sprijine actiunea militara a domnului Maresal.Eu,ca ministru de externe,credeam ca contributia militara a Romaniei impotriva Uniunii Sovietice trebuie sa fie cat mai redusa si am facut toate eforturile redactand partea diplomatica a acestor memorandumuri depuse de domnul Maresal.In acelasi timp,asa cum se obisnuieste in diplomatie,prezentam contributia romaneasca la maximum,tocmai ca sa solicit ca Romania sa fie crutata cat mai mult.

Presedintele - Care au fost suporturile guvernarii Antonescu,in ceea ce priveste aderenta celorlalte formatiuni politice din tara ?

Mihai Antonescu - Partidele politice au sprijinit guvernul Antonescu,dar nu au facut-o pe fata,pentru ca guvernul Antonescu nu era un guvern politic de oameni care-si menajau cariera politica,asa cum faceau cei ce se gaseau in partide.Cei din partide erau preocupati sa-si menajeze viitorul lor politic sau sa astepte timpul cand situatia politica le permitea o activitaate lipsita de riscuri.In perioada 1940-1944,s-a dat domnului Maresal un concurs,de fapt,incepand de la formarea guvernului,din 6 septembrie si pana in ultimul moment.Dupa cum a spus si domnul Maresal,colaboararea directa ia dat doar domnul Bratianu,prin ministrii liberali di guvern,domnii Creteanu,Pitulescu si Leon.Bratianu considera ca aceasta participare era o expresie liberala.Nu a mai cosiderat acelasi lucru si la 23 august.

Presedintele - Dumneavoastra personal ati considerat-o ca o expresie liberala ?

Mihai Antonescu - Partidul Liberal a dat cativa ministri,Partidul National-Taranesc nu a dat,la iceput,decat pe domnul Gerota,care a fost secretar general la departamentul Justitiei.

Presedintele - Dar ulterior ?

Mihai Antonescu - Dupa aceea au mai intrat si alti membri din cele doua partide in guvern,si aceata colaborare,aceasta legatura cu guvernul Antonescu,a fost statornica,in sensul ca erau intoadeauna informati cu activitatea diplomatica a guvernului fie de domnul Maresal,fie de mine personal.

Presedintele - De dumneavoastra,direct ?

Mihai Antonescu - Direct.

Presedintele - Pe cine informati dumneavoastra ?

Mihai Antonescu - Eu l-am informat de mai multe ori pe domnul Maniu,de cateva ori pe domnul Dinu Bratianu si de multe ori pe Gheorghe Bratianu.Pe domnul Iuliu Maniu l-am informat,l-am tinut la curent cu toata activitatea diplomatica pe care am dus-o pana in anul 1944.As putea spune mai multe:in momentul cand negociam armistitiul,chiar in momentul cand domnul Maniu la trinis pe domnul Stirbey sa negocieze armistitiul,in numele opozitiei,tot eu l-am sprijinit cu aprobarea plecarii,dupa aprobarea data de domnul Maresal.

Presedintele - Dar domnu Stirbey a fost trimis de domnul ion Antonescu ?

Mihai Antonescu - Domnul Stirbey a fost trimis cu acordul domnului Maresal,insa a tratat pentru opozitie,nu pentru domnul Maresal.In orice caz am tratat si eu armistitiul.Prin ambasadorul Romaniei la Stockholm,domnul Nanu,am avut legaturi si am primit conditiile armistitiului prin doamna Kollontay,care reprezenta acolo Uniunea Sovietica.Conditiile de armistitiu primite de la Stockholm erau mai complecte decat cele primite prin domnul Stirbey.Ele cuprindeau clauza privitoare la Transilvania,pe care nu o cuprindeau celelalte tratative.Negocierile de la Stockholm erau mai folositoare decat ale domnului Stirbey de la Cairo.Totusi,pana la urma,domnul Maresal a asezat pe aceeasi pozitie morala,impreuna cu domnul Dinu Bratianu.Dupa ce au primit aceste conditii de armistitiu,mai slabe decat cele obtinute de guvernul Antonescu prin Stockholm,au considerat prin actul de la 23 august 1944,ca toata vinonatia cadea asupra domnului Maresal si a mea.Desi se intalnise cu mine si primise toate informatiile,pana in ultimul moment,se considera ca eu as fi fost impotriva armistitiului.

Presedintele - De ce atunci nu s-a incheiat armistitiul de la Stockholm si sa incheiat armistitiul de la Cairo,cand conditile se primisera ?

Mihai Antonescu - Prin Stockholm primiseram mai multe comunicari.

Presedintele - Care a fost cauza neincheieri armistitiului de la Stockholm ?

Mihai Antonescu - Trebuie sa vorbesc deschis,pentru ca acum este momentul sa vorbesc.Eu am avut impresia ca domnul Iuliu Maniu prefera,in aceea perioada,sa faca negocieri in trei,adica cu toti aliatii,si nu cu Uniunea Sovietica,pentru unele garantii sau coparticipari de raspunderi la realizarea armistitiului.Probabil ca vroia in acelasi timp sa obtina Transilvania.Adevarul este ca,conditiile venite de la Cairo prin domnul Stirbey,prin acest tip de negociere in trei,nu se prevedea clauza privitoare la Transilvania,in timp ce condiotiile trimise de Inaltul Comandament Sovietic de la Stockholm si adresate Maresalului Antonescu,cuprindea si clauza retrocedari Transilvanie.

Acuzatorul Saracu - Daca conditiile de la Stockholm erau mai favorabile Romaniei ,cine va impiedicat sa incheiati acest armistitiu ?

Mihai Antonescu - Mai intai,din motive de ordin militar,domnul Maresal socotea ca trebuie sa aleaga momentul potrivit.Sfatuitorii sai militari din aceea perioada,de asemenea,credeau ca trebuie intarziat momentul.Acesta este adevarul din punct de vedere militar.Domnul Maresal a explicat ratiunile domniei sale.Pot sa va spun insa,in acelsi timp,ca si alti factori determinanti in Stat si partidele politice,nu s-au grabit sa incheie armistitiul,pentru ca,pana in mai 1944,de pilda,cand am primit primele comunicari in legatura cu armistitiul,am arata acestor factori parerea mea:Armistitiul sa fie incheiat cu orice pret,cu concursul tuturor.Am vazut ca ei asteptau sa vina rezultatele negocierilor domnului Stirbey de la Cairo.Mi s-a spus chiar formal de catre domnul Maniu,ca ar fi mai bine sa lasam opozitia sa negocieze cu Uniunea Sovietica si ca,prin urmare,este mai bine sa asteptam mai intai rezultatul negocierilor domnului Stirbey de la Cairo decat sa le continuam pe cele de la Stockholm.

Presedintele - La data de 23 august ati participat la consiliul de la Snagov ?

Mihai Antonescu - Da.

Presedintele - S-a pus problema continuari razboiului ?

Mihai Antonescu - La inceput,consiliului a discutat diferite probleme curente.Dupa aceea,a venit domnul Gheorghe Bratianu.Domnia sa a venit la mine.Cu voia domnului Maresal,rectific ceea ce adeclarat dansul.Nu a venit intamplator,ci tnr-o misiune speciala.Atuci m-am dus si am vorbit cu domnu Gheorghe Bratianu,care mi-a spus ca vine de la o intalnire cu domnii Iuliu Maniu si Dinu Bratianu si ca acestia erau de acord ca domnu Maresal sa incheie armistitiul.El venise sa solicite si sa-l determine pe domnul Maresal sa accepte acest lucru.A cerut o scrisore domnului Mresal in legatura cu conditiile impuse de domnul Maresal privitor la incheierea armistitiului.Domnu Bratianu a plecat si domnul Maresal a reintrat in consiliu,unde s-au discutat in continuare probleme militare,in legatura cu iesirea tarii noastre din razboi.

Presedintele - In alta ordine de idei:ce atitudine ati luat in Consiliul de Ministri cu privire la masacrele care au avut loc ?

Mihai Antonescu - Trebuie sa fac o marturisire:eu apartin Universitatii si,prin felul in care gandesc eu,nu am avut nici o treba,nici cu doctrina rasiala,nici cu doctrina fascista si nici cu vreo alta ideologie.

Acuzatorul Stoican - Intrebati-l pe acuzat,daca in numele Conducatorului Statului si in plin Consiliu de Ministri,in data de 8 iulie 1941,nu a dat ordin guvernatorilor Basarabie si Bucovinei sa traga cu mitraliera,lundu-si raspunderea si spunand:Imi iau raspunderea formal si spun ca nu exista lege...

Mihai Antonescu - Daca exista vreunul din ministri guvernarii Maresaluli Antonescu,care sa spuna ca m-a auzit,nu in chestiunea evreilor,dar in orice chestiune,timp de patru ani,ca am spus sa se incalce legea sau sa se puna mana pe arme,va rog sa ma pedepsiti cu moartea,pentru ca nu as mai merita sa mai traiesc.

Presedintele - Stiati de ceea ce se intampla in Transnistria ?Si daca stiati ,ce masuri ati luat ?

Mihai Antonescu - In ceea ce il priveste pe domnul Alexianu eu aveam o relatie foarte apropiata cu el:dansul a fost coleg cu mine de facultate.Am citit in actul de acuzare si am vazut ca eu as fi tras nu stiu ce fel de benificii de pe urma administratiei domnului Alexianu.Va asigur ca nu am avut nici un fel de benificiu.

Presedintele - In legatura cu perchezitia facuta la domiciliul dumneavoastra,din data de 23 august,sau gasit bunuri de mare valoare, din ce fonduri proveneau ?

Mihai Antonescu - In casele de banii gasite la mine acasa,se gaseau multe devize.Atat in casa de la Snagov cat si in cea de la Butimanu,sumele de bani gasite nu-mi apartineau.Erau banii Statului,si ai Ministerului de Externe.Pot dovedi acest lucru atat cu marturia directorului contabil din Ministerul de Externe ,cat si cu curierii care imi aduceau acesti bani.Banii se gasesc in actele contabile ale Ministerului de Externe,si se vede ca acesti bani nu imi apartin.

Presedintele - Vi-se pare normal ca un ban public sa se gaseasca intr-o casa particulara ?

Mihai Antonescu - Atrag atentia ca eu eram particula intr-o casa publica si nu ca banii publici erau intr-o casa particulara.Vilele de la Snagov si de la Butimanu,erau vile de protocol ale statului si casele de banii tot ale statului erau.Erau vile in care se se tineu si intrunirile Consiliului de Ministri.

Presedintele - In legatura cu fondul Ministerului de Externe din Elvetia,cu ce scop l-ati creeat ?

Mihai Antonescu - Problema fondului din Elvetia are o origine mai indepartata.Fondul a fost creeat la cererea oficiala a guvernului si,semnata de guvernatorul de atunci,Pitulescu,si daca nu ma insel si de domnii Soicescu si Rominceanu.Banca Nationala cerea mutarea tezaurului si lasa guvernului domnului Maresal,caruia ii era adresata aceasta cerere,sa ia masuri in vedere acestei mutari a tezaurului.Banca Nationala nu a mai adus in tara o parte din aceste fonduri,si le-a pastrat in Elvetia.

Presedintele - In ce consta acesti bani ?

Mihai Antonescu - In aur si franci elvetieni,

Presedintele - In sop personal v-ati folosit de acesti bani ?

Mihai Antonescu - Nu i-am folosit in nici un scop personal si nici nu am ordonat sa se foloseasca vreun franc elvetian sau vreo moneda de aur pentru altceva decat pentru interesele si buna functionare a statului.

Presedintele - O ultima intrebare:Cu ce scop ati infiintat asociatia Romano-Germana ?

Mihai Antonescu - Am infiintat-o la cererea autoritatilor germane care,dorea sa infiinteze un partid national-socialist in Romania.

Acuzatorul - Si cine a fost propus ca presedinte ?

Mihai Antonescu - La inceput,chiar Gheorghe Bratinu era sa fie presedinte,insa,in momentul cand s-a facut formarea partidului,domnul Bratianu a trimis o scrisore prin care spunea ca pleaca pe front.

Acuzatorul - Acuzatul a declarat ca prin legile pe care le-a dat nu au avut un accent rasial.Dar ordinele de deportare a populatie din Basarabia si Bucovina nu au avut un caracter rasial ?

Mihai Antonescu - In aceasta privinta, eu am dat doar ordine cu caracter administrativ,ordine cu caracter rsial nu puteam sa dau,de vreme ce ma aflam pe aceeasi pozitie in permanenta de care v-am vorbit mai devreme si pe care o cunosc toti membrii guvernului.

Acuzatorul - Il rog pe acuzat sa raspunda cine se face vinovat de crimele comise de jandarmi,asupra populatiei di Basarabia si Bucovina precum si cele de dincolo de Nistru ?

Mihai Antonescu - Cred ca,dupa toate principiile,aceste acte,daca nu au fost comise in temeiul unui ordin sau dispozitie data de guvern,trebuie considerate ca acte individuale,raspunzatori fiind cei ce l-au comis.

Presedintele - Ati spus mai devreme ca, ati purtat negocieri pentru incheierea unui armistitiu inca din vara anului 1943 ?Ce v-a determinat atunci ca,in paralel cu aceste negocieri pe care pretindeti ca le-ati avut,tot in aceea vara a anului 1943,in calitatea dumneavoastra de Ministru de Externe,sa fiti primul Ministru de Externe din Europa,dupa Germani hitlerista,care a recunoscut guvernul lui Benito Mussolini ?

Mihai Antonescu - Fara sa ma desolidarizez,in fond,de aceasta raspundere,doresc sa va precizez ca recunoasterea guvernului Mussolini s-a facut la cererea directa a lui Hitler catre domnul Maresal Antonescu.Ambasadorul Germanie in Romania,domnul Killinger,a venit seara la domnul Maresal,la cererea colonelului Radu Davidescu,fara cunoasterea si asentimenul Ministerului de Externe.Dupa aceea am facut o scrisoare,in care,dupa ce domnul Maresal facuse declaratia de recunoastere si o comunicase domnului Killinger,am adaugat:"Domnului Benito Mussolini,seful guvernului italian.",ceea ce nu inseamna o recunoastere de Stat.

Acuzatorul - Daca in 1942,atuci cand s-a trimis al doilea esalon de trupe pe front,daca ati fost de acord sau daca l-ati sfatuit pe Maresalul Antonescu sa le trimeata sau ,daca sa pus de acord asupra acestui punct cu acuzatul general Pantazi ?

Mihai Antonescu - In treaba aceasta,a politicii militare a domnului Maresal,cred ca este de datoria mea sa-l las pe domnul Maresal sa va justifice politica sa.

Presedintele - Este vorba daca si dumneavoastra v-ati dat acordul ?

Mihai Antonescu - In ceea ce ma priveste pe mine,nu numai ca nu am fost de acord,dar am facut tot ce am considerat ca constiinta mea imi cerea atunci,ca sa impiedic sau sa reduc aceasta participare militara.

Acuzatorul - Ati facut un memoriu lui Hitler,prin care aratati ca sunteti printre putini initiatori ai acestei trimiteri a esalonului 2 pe front ?

Mihai Antonescu - Domnule presedinte,nu puteam sa fiu eu initiatorul,pentru ca in aceasta problema...

Presedintele - Ati facut acest memorandum ?

Mihai Antonescu - Niciodata,pentru ca toate actiunile militare se discutau direct intre Hitler si Maresalul Antonescu...

Acuzatorul - Dca acuzatul isi mentine declaratia facuta mie la interogatoriu,ca cele doua referendumuri facute in Romania au fost facute la sugestia Germaniei ?

Mihai Antonescu - Eu nu am spus aceasta.Eu am spus ca,atunci cand Germania facea mari eforturi sprijinind regimul legionar,atunci cand cerea sa se faca un partid,ei credeau ca in tara ar exista un regim politic,care sa sustina politica Germaniei.Atunci i-am spus domnului Maresal sa fac un referendum.

Acuzatorul - Prin urmare,a dat scrisoarea domnului Gafencu trimisa de la Moscova,in 1941,prin care se arata clar ca Uniunea Sovietica se opunea cedarii Ardealului si se opunea patrunderii germanilor in zona petrolifera romana,aratand ca Uniunea Sovietica este nemultumita ca nu a fost intrebata,nici consultata in privinta aceasta.

Mihai Antonescu - Am vazut in actul de acuzare de la dosar,un act datand din luna aprilie 1941,semnat de mine,in care dau ordin domnului ambasador Gafencu,la Moscova,sa nu ia nici o legatura cu guvernul Uninunii Sovietice.In aprilie 1941 eu nu eram Ministru de Externe si nu puteam sa dau aceste ordin.In schimb,imi amintesc,telegrama trimisa domnului Gafencu si scrisoarea prin care,la sfarsitul lunii noiembrie,domnu Gafencu a comunicat la Bucuresti convorbirea avuta cu ministrul Vasinsky,asupra relatilor cu Romania si rostul aderari Romaniei la Pactul Tripartit.Atunci am spus ca aderarea tarii noastre la acest pact nu trebuie interpretata ca o atitudine ostila fata de Uniunea Sovietica.

Acuzatorul - Daca la intrarea tarii noastre in razboi a vut si acordul partidelor politice ?

Mihai Antonescu - La data intrarii in razboi am avut un acord,nu formal,insa partidele politice au cunoscut intrarea in razboi,iar domnii Iuliu Maniu si Dinu Bratianu au luat la cunostinta acest lucru.L-am intalnit personal pe domnul Maniu si am vorbit despre intrarea inn razboi,asa ca stiut chiar de la mine personal.Nu numai ca nu mi-a spus ca acesta ar fi un act de crima impotriva tarii sau o crima internationala sau un acte de neurmat,dar mi-a spus pur si simplu ca dansul socoteste ca este mai potrivit sa ramana inca in pasivitate,pentru ca,cu acest prilej se discuta,cum a spus si domnul Maresal,formarea unui guvern de uniune nationala.De asemenea,domnul Dinu bratianu a luat la cunostinta si a adoptat o pozitie de rezerva si de asteptare,pentru alte imprejurari.

Presedintele - In ce masura au contribuit institutiile bancare la acest razboi ?

Mihai Antonescu - Banca Nationala si toate institutiile bancare asa cum le stie toata lumea,au sprijinit razboiul fie prin imprumuturi bancare fie printr-o serie intreaga de operatiuni de credit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare