Antonescu şi Mișcarea Legionară

Din memoriile lui Horia Sima


Tot Duminică, 1 Septembrie, mi se aduce la cunoştinţă că ar fi fost eliberat Generalul Antonescu de la Mânăstirea Bistriţa,ştirea era prea importantă ca să nu mă ocup de ea,într-adevăr, în urma unui ordin de la Palat, generalul Antonescu fusese scos din captivitate şi se afla viu şi sănătos la domiciliul său din Bucureşti.Pentru economia acţiunii noastre reprezenta o mare uşurare.Tocmai pregătisem o puternică echipă, recrutată dintre răzleţi, care, în seara de 3 Septembrie, concomitent cu dezlănţuirea revoluţiei, trebuia să atace prin surprindere garda ce-l păzea la Mânăstirea Bistriţa,să-l ridice pe General şi să-l aducă în Ardeal.Prezenţa Generalului Antonescu în mijlocul nostru ar fi provocat adeziuni masive în armată. Nemaifiind necesară această expediţie, acest grup de legionari rămâne liber pentru a fi întrebuinţat în altă parte.M-am ferit să iau contact cu Generalul, din motive bine întemeiate, dar, prin Alecu Ghica, care era prieten cu Colonelul Rioşeanu, unul dintre intimii Generalului, i-am transmis salutul meu şi bucuria de a-l vedea liber.

Horia Sima - Căror cauze se datorează eliberarea Generalului Antonescu?

Colonelul Rioşeanu - În primul rând situaţia catastrofală a ţării sfătuia pe Rege să nu-l mai ţină prizonier la Bistriţa.

Eliberarea Generalului Antonescu trebuie pusă în legătură şi cu absenţa lui Moruzov din ţară şi căderea lui în dizgraţie. între cei doi oameni exista o ură de moarte, cum am arătat. Pe toţi asasinii din perioada carlistă i-ar fi iertat Generalul, afară de Moruzov. În sfârşit, mă întrebam dacă hotărârea Regelui nu a fost influenţată şi de nişte declaraţii de-ale mele făcute la celebra întâlnire din casa Generalului Coroamă, în prezenţa lui Moruzov şi Vorobchievici. Aducând vorba de Generalul Antonescu, i-am spus atunci lui Moruzov:

Horia Sima - "Domnule Moruzov, nu-l mai ţineţi pe Generalul Antonescu la Bistriţa,îi creaţi o lmagine nemeritată. Să nu credeţi că noi avem ceva cu el. Omul acesta poate deveni periculos şi pentru noi. Aduceţi-vă aminte de 1938. Generalul Antonescu este capabil să tragă în noi, dacă setea lui de putere este satisfăcută."

Nu este exclus ca Moruzov să fi transmis Regelui opinia mea despre Generalul Antonescu. Nu cumva acum, când Tronul se clătina, Regele s-a gândit la eventualitatea să utilizeze din nou pe general contra noastră şi de aceea l-a pus în libertate?.Dar în acele momente nu mă gândeam la altceva decât la răsturnarea lui Carol, iar Generalul Antonescu, conform înţelegerii stabilite în casa Dr. Popovici, putea ajuta la deznodământul favorabil al revoluţiei.Numirea Generalului Antonescu în fruntea guvernului pe data de 4 Septembrie 1940 schimba radical situaţia în care mă aflam.Din fugar ce eram cu câteva minute înainte, am revenit în centrul evenimentelor.Am ascultat şi eu îmbucurătoarea ştire la Radio Bucureşti. Cu Generalul Antonescu făcusem un pact în 27 Iunie 1940. Cele două linii despre care îi vorbeam atunci, linia politico-revoluţionară, în direcţia căreia militam eu, şi linia militară, pe care o reprezenta el, iată că acum convergeau, putând să întreprindem ceva în comun pentru salvarea ţării. Dar odată instalat la putere nu îşi va schimba sentimentele? Nu va proceda ca în 1938 când, numit Ministru al Armatei, a trecut de partea Regelui Carol, ameninţând pe Căpitan cu "armata va trage", dacă va încerca să organizeze vreo manifestaţie contra noii Constituţii? în orele ce vor veni, se va vedea care e atitudinea lui.

Care sunt cauzele care au determinat pe Regele Carol să cheme în fruntea guvernului pe Generalul Antonescu?

○ 1 - în primul rând, neliniştea care domnea în Ardeal din pricina ruperii în două a acestei provincii. Armata trebuia retrasă pe noile frontiere şi în cursul acestei operaţii se putea întâmpla tulburări. Se vorbea chiar că unele unităţi refuză să execute ordinul de evacuare şi chiar ar fi dispuse să reziste înaintării maghiare.

○ 2 - Guvernul Gigurtu avea o alcătuire hibridă şi era incapabil să menţină ordinea în cursul acestei perioade de tranziţie. Preşedintele de Consiliu era un om slab. La Ministerul de Interne se găsea Generalul David Popescu, care, deşi devotat Regelui, a înţeles drama tineretului şi nu era dispus să-şi asume răspunderea unei noi vărsări de sânge. în cursul manifestaţiilor din Capitală, forţele de ordine, aflate sub conducerea lui, n-au intervenit. Se mai găseau în acest guvern mai mulţi miniştri naţionalişti, cei trei miniştri legionari, Mihail Manoilescu şi Nichifor Crainic, care în nici un caz nu ar fi acceptat să se înfrunte cu mânia poporului.

○ 3 - Atacurile legionarilor contra instituţiilor publice la Braşov, Constanţa şi Bucureşti au produs panică la Palat. Nu se ştia ce proporţii vor lua şi dacă nu vor izbucni şi alte focare de revoltă, în alte oraşe ale ţării.

○ 4 - Marile manifestaţii din Capitală au proiectat în conştiinţa Regelui şi a anturajului său o imagine de forţă a Legiunii mult superioară ciocnirilor din provincie şi, prin amploarea lor crescândă, au menţinut Palatul sub o presiune continuă.

○ 5 - Schimbarea de atitudine a Legaţiei germane faţă de Rege. Legătura dintre Generalul Antonescu şi Fabricius, realizată prin mijlocirea lui Mihai Antonescu, se convertise, din cauza crizei interne, într-o piesă esenţială a politicii germane în România. De unde înainte Fabricius, între Legiune şi Carol, întotdeauna opta pentru Carol, considerându-l de neînlocuit pentru asigurarea continuităţii Statului Român, acum în rezervă un alt om, pe Generalul Antonescu, pentru eventualitatea că Regele va fi silit să părăsească Tronul. Acum problema se punea între Carol şi Antonescu şi se putea adopta şi alternativa Antonescu. Această schimbare de opinie, referitor la modul de a se rezolva criza internă, s-a produs la Fabricius şi nu la Berlin, care continua să condamne acţiunea legionară şi rămăsese în urmă cu evenimentele.

○ 6 - Valer Pop, care se bucura de multă stimă la Palat, consultat asupra crizei, a recomandat în mod stăruitor pe Generalul Antonescu, ca unicul om capabil să menţină ordinea internă.

○ 7 - S-a mai putut întâmpla şi altceva de care nu sunt tocmai sigur. în faimoasa întâlnire din casa Generalului Coroamă, am vorbit din nou cu Moruzov de Generalul Antonescu, cerându-i să intervină pe lângă Rege pentru a-l elibera:

"...îi creaţi o imagine nemeritată. Generalul Antonescu este un om singur. Ce primejdie poate să reprezinte pentru Coroană? "

Îi va fi spus oare Moruzov Regelui ceva de discuția avută? Şi nu cumva s-a gândit Regele să-l utilizeze din nou pe General contra mişcării legionare, ca în 1938?

○ 8 - În sfârşit,absenţa lui Moruzov din ţară a fost în defavoarea Regelui, cu toate că-l mazilise.Dacă Moruzov s-ar fi aflat atunci la Bucureşti, cu certitudine că ar fi găsit el mijloace ca să împiedice numirea Generalului Antonescu în fruntea guvernului, simţindu-şi propria lui poziţie ameninţată.

Foto : Mareşalul Antonescu alături de Horia Sima (stânga) la o paradă a legionarilor în Bucureşti anul 1940


Regele Carol săvârşise o eroare gravă în numirea Generalului Antonescu ca preşedinte al consiliului de miniştrii.El credea că,odată chemat la putere,va putea repeta isprava din 1938. îşi închipuia că cu ajutorul Generalului va potoli revoluţia legionară şi îşi va salva Tronul.Dar Generalul Antonescu de acum nu mai era cel din 1938.Învăţase lecţia de atunci.L-a înşelat odată, dar a doua oară nu-l va mai înşela.Cunoştea ingratitudinea regelui, căci făcuse o experienţă amară cu el.După ce în calitate de Ministru al Armatei,jucase un rol decisiv la înscăunarea dictaturii regale,n-a făcut parte din al doilea guvern şi chiar a fost îndepărtat din Capitală,fiind numit comandant de corp de armată la Chişinău.Nici aici n-a stat mult,căci i s-a ridicat comanda la instigaţia lui Armand Călinescu,fiind învinuit că a îmbunătăţit tratamentul legionarilor aflaţi în închisoarea militară de la Bucureşti.Dar dacă urâta purtare a Regelui din 1938 mai putea fi uitată,Antonescu nu putea ierta internarea lui la Mânăstirea Bistriţa.Rana era prea vie.Deşi numit Preşedinte de Consiliu şi avea motive acum să fie satisfăcut,Antonescu n-a putut fi ademenit de Regele Carol.El ştia că odată trecut acest moment de criză,se putea aştepta să fie din nou concediat.Preocuparea principală a Generalului în acel moment era cum să-şi consolideze poziţia faţă de Rege.El dispunea în acel moment de un aliat puternic: Mişcarea legionară. El îşi dăduse seama că dacă Regele l-a chemat la putere, aceasta se datorează exclusiv răzvrătirii legionare şi ecoului ce l-au avut la Palat marile manifestaţii din Capitală.Cu cât curentul revoluţionar se va întări cu atâta şi poziţia lui va deveni mai puternică.Regele,în faţa valului de nemulţumiri din ţară,va fi nevoit din ce în ce mai mult să se refugieze sub autoritatea lui, pentru a-şi putea salva Tronul.Generalul Antonescu calculase bine.Trebuie întărită mişcarea,pentru ca opoziţia contra Regelui Carol să crească şi el să fie împins de revolta poporului pe primul plan ca unicul om capabil să domine situaţia.Chiar în după masa zilei când a fost numit prim-ministru,Miercuri,4 Septembrie, a dat ordin ca toţi legionarii arestaţi să fie puşi în libertate.La Braşov,ordinul a fost executat chiar în seara aceea.La Constanţa, abia a doua zi dimineaţa, Joi, 5 Septembrie.Mă aflam în seara aceea tot la familia Polonyi, în strada Nisipului numărul 38, când apar în prag Doamna Ioana Cantacuzino şi Eugen Necrelescu. Am rămas uimit :

Horia Sima - Ce-i cu voi? Cum aţi scăpat?

Eugen Necerlescu - Ne-au dat drumul de la Comandamentul Pieţei.

Horia Sima - Tuturor legionarilor?

Eugen Necerlescu - Tuturor din Braşov, afară de cei arestaţi prin judeţ, care se găsesc pe la posturile de jandarmi.

Horia Sima - De unde a venit ordinul de eliberare?

Eugen Necerlescu - Direct de la Generalul Antonescu.


Generalul Antonescu trecuse de partea Legiunii. Convenţia noastră din 27 Iunie funcţiona.Mare bucurie şi multe speranţe că vom ajunge pe culmile biruinţei.Între Generalul Antonescu şi mişcarea legionară s-a stabilit în acele zile de criză o mulțime de interese,o susţinere reciprocă a poziţiilor lor,avantajoasă pentru ambele părţi. Fără să ne fi consultat, alianţa dintre mişcare şi General s-a reflectat în toate actele întreprinse de-o parte şi de alta.Să urmărim conexiunea evenimentelor:

○ 1 - În seara zilei de Marți 3 Septembrie,legionarii se revoltă contra Regelui atacă instituţiile publice şi cer abdicarea lui.

○ 2 - A doua zi,Miercuri,4 Septembrie,la orele 12, generalul Antonescu este numit Preşedinte de Consiliu.

○ 3 - În după masa aceleiaşi zile, generalul,în noua lui calitate, dispune eliberarea tuturor legionarilor arestaţi.Ca urmare, revoluţia se reactivează şi se extinde în toată ţara.

○ 4 - În Capitală,în noaptea de 4-5 Septembrie, manifestaţiile iau proporţii uriaşe să defileze pe străzi,în cântece legionare 40,50.000 de mii de oameni.

○ 5 - Orientându-se după aceste manifestaţii şi simţind că toată ţara e în spatele lui,Generalul ţinteşte la ceva mai mult: să obţină puteri depline.După oarecare ezitări şi sub presiunea maselor populare,Regele îi acordă puteri depline, în dimineaţa de 5 Septembrie 1940.

Examinând această înlănţuire de evenimente, se vede clar cum Generalul Antonescu şi mişcarea îşi potrivesc paşii pentru a combate un inamic comun. Generalul şi-a dat seama că a fi Preşedinte de Consiliu sub Carol nu e o garanţie că va sta multă vreme la putere,deoarece tot atât de uşor putea fi înlocuit.Experienţa cu în guvernul lui Octavian Goga îi era proaspătă în memorie.Pentru a-şi consolida situaţia şi a nu fi dat peste cap ca Goga,după ce Regele va fi trecut momentul de primejdie,Generalul Antonescu s-a hotărât să-i smulgă puteri depline.Dar pe cine se sprijină Antonescu pentru a-l determina pe Rege să-i treacă lui răspunderea Statului?Pe mişcarea legionara.Protestul străzii,cu zeci de oameni care cereau abdicarea Regelui,cu strigătele ostile care străbăteau până la Palat,îi procurau argumentul suprem.Nu există altă soluţie ca să se oprească acest uragan de mulţumiri decât ca între Regele detestat şi mulţime să se interpună Generalul şi să potolească cu autoritatea lui masele revoltate.Regele a consimţit şi la acest sacrificiu, gândindu-se că odată satisfăcută cererea lui Antonescu,îl va avea de partea lui. Cum îl ştia pe Antonescu autoritar,îşi imagina că va restabili ordinea chiar cu preţul de a trage în manifestanţi. Obţinuse tot ce ceruse. Acum era rândul Generalului să-şi arate loialitatea faţă de Coroană,cum a declarat de atâtea ori.Generalul Antonescu căzuse în tentaţia oferită de Rege.Începuse să gândească problema în aceiaşi termeni,uitând primejdia prin care trecuse. De vreme ce a obţinut puteri depline, se considera la adăpost de orice surprize din partea Regelui şi păstrarea lui pe Tron nu-l mai incomoda.O stranie schimbare se produsese în sufletul lui. Evident, el nu era dispus să tragă în manifestanţi, cum îşi imagina Regele.Întâi, pentru că s-ar fi făcut odios în faţa poporului şi, în al doilea rând, pentru că şi-ar fi pierdut sprijinul mişcării. Cu toate puterile depline ce le obţinuse, Generalul n-avea încredere deplină în Rege şi cea mai bună pavăză a lui era tot alianţa cu mişcarea.Dar atunci cum credea Generalul Antonescu că va putea salva Tronul Regelui, fără să recurgă la vărsări de sânge? Convingând mişcarea să renunţe la ideea abdicării şi să se mulţumească cu o soluţie intermediară: Regele va continua să domnească, dar nu va mai guverna.Slăbit de puterile Statului, Regele nu va mai constitui un pericol pentru ţară şi tineretul legionar va putea să-şi desfăşoară puterile creatoare sub ocrotirea Generalului Antonescu .

Intenţia lui de a armoniza cele două extreme,Regele şi mişcarea ,făcându-le să conveargă în persoana lui, rezultă clar din proclamaţia ce-a dat-o după ce a fost investit cu puteri depline. Adresându-se legionarilor, le-a spus următoarele:

"Înţelegerea şi clemenţa regală a înlesnit ca şi ultimele frământări să se închidă fără sancţiuni, într-un suflu de libertate. Prigonirile au încetat. Acum, tineretul, nădejdea curată a neamului, trebuie să-şi împlinească datoria".

Graţie înţelegerii Suveranului,spunea Antonescu, violenţele săvârşite de legionari în ultimele zile nu vor fi urmărite şi era prigonirilor s-a încheiat.Dar,implicit,în această proclamaţie,în care se sublinia clemenţa Suveranului, se făcea apel şi la legionari ca să depună armele, să înceteze cu campania pentru abdicarea lui şi să se acomodeze cu noua situaţie, în care Regele va continua să rămână pe Tron,dar un Rege inofensiv, incapabil să mai facă vreun rău,căci de azi înainte a fost pus sub tutela lui Antonescu,care a fost investit cu puteri depline.În acest punct se înşela Antonescu, căzând în cursa Regelui. "Puterile depline" pe care le primise de la Rege nu erau chiar aşa de "depline",cum îşi imagina Generalul.Regele fusese mai şiret decât Antonescu.Fie din neatenţie fie din graba cu care s-a întocmit actul,Generalul n-a observat lacune pe care le conţinea înaltul Decret Nr. 3052. Pe frontispiciul lui scria "depline puteri", dar Regele îşi rezervase suficiente puteri ca făcând uz de ele,într-un alt moment, să-l poată înfrunta şi chiar expulza din fruntea Statului.

Înaltul Decret Regal Nr. 3052, din 5 Septembrie 1940, prin care i s-a acordat Generalului Antonescu puteri depline, avea următoarele articole:

○ Art. 1. - Investim pe D-l General Antonescu, Preşedintele Consiliului de Miniştri, cu puteri depline pentru conducerea Statului Român.

○ Art. 2. - Regele exercită următoarele prerogative regale:

○ a) - El este Capul Oştirii.

○ b) - El are dreptul de a bată monedă.

○ c) - El conferă decoraţiuni române.

○ d) - El are dreptul de graţiere, amnistie şi reduceri de pedepse.

○ e) - El încheie tratate.

○ f) - Modificarea legilor organice, numirea miniştrilor şi a subsecretarilor de stat se va face prin decrete regale,contrasemnate de Preşedintele Consiliului de Miniştri.

Foto : Regele Carol al II lea


Examinând conţinutul decretului, constatăm că regele îşi rezervă două prerogative, care puteau pune în primejdie deplinele puteri ale Generalului Antonescu.Regele rămâne Capul Oştirii.Acest paragraf ar fi devenit o sursă inevitabilă de conflict între el şi Antonescu.Şi unul şi altul şi-ar fi disputat exerciţiul autorităţii asupra forţelor militare ale ţării. şi cum Regele era capul oştirii,iar Antonescu nu era, după toate probabilităţile că armata ar fi ascultat de ordinele Regelui.Mult mai grav era paragraful ultim, căci anula în eficacitatea lui practică decretul "deplinelor puteri".Într-adevăr,modificarea legilor fundamentale ale Statului nu se putea face decât prin structura vechiului regim carlist decât cu consimţământul Regelui,iar acesta,după toate probabilităţile,nu ar fi acceptat ca aceasta să meargă la "tabula rasa" a propriului lui trecut.Generalul nu putea numi cu de la sine putere nici miniştri şi subsecretari de Stat, cu care să formeze guvernul,ci trebuia să obţină semnătura lui Carol, căci numirile acestora se făceau tot prin decret regal.Şi atunci ce obţinea Antonescu? "Depline puteri" numai la nivelul administrativ al Statului,dar nu la nivelul cel mai înalt, al legislativului şi executivului suprem.Regele Carol fusese constrâns să revină oarecum la rolul constituţional ce-l avusese înainte de instaurarea dictaturii regale,dar Antonescu nu înaintase pe treapta ultimă a puterii,nu devenise şef de Stat sau Conducător al Statului. Titlu ce l-a obţinut mai târziu,sub Regele Mihai. Generalul Antonescu rămăsese agăţat la jumătatea drumului,între preşedintele de consiliu şi şef de stat.Regele îşi rezervase suficiente mijloace constituţionale ca la momentul oportun să răstoarne pe ambiţiosul general.Cum am spus mai înainte, Moruzov părăsise ţara înainte de dictatul de la Viena şi fusese surprins de evenimente la Berlin. în capitala Reichului, a fost oaspetele Amiralului Canaris.Moruzov venise cu scopul să obţină de la Canaris asigurarea că guvernul german, în orice conjunctură politică şi orice schimbări s-ar produce în România, îl va lua sub ocrotire pentru serviciile ce le-a făcut Germaniei, împiedicând sabotajul producţiei petrolifere de către agenţii anglo-francezi cât şi pentru faptul că este unul din cei mai bine informaţi agenţi asupra situaţiei interne din Rusia.

Contrar sfatului Amiralul Canaris,Moruzov se întoarce precipitat în ţară, înainte de a se clarificat situaţia.Nu putem şti ce s-a petrecut în capul lui când s-a decis să se înapoieze.Ştia că Generalul Antonescu fusese numit Preşedinte de Consiliu şi ştia tot aşa de bine că nu-l va ierta dacă-i va cădea în mâini.S-a gândit oare că ar putea recupera încrederea Regelui Carol, ajutându-l să iasă din acest moment greu, fără să se predea lui Antonescu? Cert este că Moruzov dispunea de o reţea deasă de legături în armată şi ar fi putut organiza o contra-lovitură, oferind Regelui o altă formulă de guvernare, care să-l elibereze de puterile lui Antonescu.În orice caz, pentru Generalul Antonescu întoarcerea lui Moruzov în ţară reprezenta un pericol mortal, putând să-i răstoarne toate planurile şi ambiţiile.Îi cunoştea capacitatea lui de intrigă la Palat şi în toate cercurile militare civile. De aceea s-a decis să-l aresteze înainte de a putea lua vreun contact şi a-i face vreun rău. Abia coborât Moruzov din avion,în dimineaţa de Joi,5 Septembrie,că doi ofiţeri trimişi de Antonescu l-au ridicat de la aeroport şi la-u dus la un regiment din Capitală, unde a fost ţinut sub pază.Aceeaşi soartă a avut-o şi adjuncrul Nicki Ştefănescu.Fără îndoială că Regele a aflat de arestarea lui Moruzov,dar n-a intervenit pentru el.Nu-l mai interesa persoana lui Moruzov,din cauza erorilor săvârşite de acesta în tratarea problemei legionare.De aceea l-a şi demis de la Serviciul Secret.Pe altă parte,Regele Carol,în acele momente,era mult prea îngrijorat de propria lui soartă ca să se mai înfrunte cu Generalul Antonescu pe seama lui Moruzov,cu atât mai mult cu cât în ziua arestării acestuia îi acordase lui Antonescu puteri depline.Moruzov căzuse în dizgrație în ţară într-un moment cum nu se mai putea mai rău pentru el.Tronul vechiului protector,Regele,unde totuşi şi-ar fi putut găsi până la urmă salvarea,se clătina,iar noul conducător al ţării era inamicul lui mortal.Mai rămânea Canaris,dar acesta era departe şi nu putea interveni direct în problemele interne ale ţării.El era autorizat la legație germană din România,care,la rândul lui,trebuia să facă apel la guvernul român,ceea ce n-ar fi dus la nici un rezultat cu Generalul Antonescu Preşedinte de Consiliu.

Odată ce-a fost investit cu puteri depline,Generalul Antonescu nu avea alt gând decât să facă linişte în ţară pentru a-şi onora angajamentul luat faţă de Rege de a-i apăra tronul.S-a interesat unde mă aflu eu,căci ar fi vrut să trateze chestiunea direct cu mine.Generalul reluase legătura cu mişcarea prin Alexandru Ghica şi prin Doctorul Alexandru Popovici.Ghica locuia în acelaşi bloc şi Generalul Rioşeanu,un apropiat al Generalului, iar pe Doctorul Popovici îl cunoştea Antonescu de la întâlnirea noastră din Iunie.Aflând că sunt la Braşov, pentru a nu pierde timpul,Generalul Antonescu l-a trimis pe Mihai Antonescu aici,cu misiunea să stea de vorbă cu mine şi să mă convingă să ader la linia lui politică. Era însoţit de Doctorul Popovici,pentru ca acesta să poată face legătura cu mine prin mijlocirea legionarilor din Braşov.

Foto : Mihai Antonescu


Mihai Antonescu a plecat spre seară din Bucureşti căci între timp fusese numit Ministru de Justiţie.Expediţia a sosit la Braşov pe la ora nouă seara, dar până am putut fi localizat, se făcuse zece.Când a venit Boian la mine să-mi comunice sosirea unui delegat al Generalului Antonescu la Braşov, am stat la îndoială să mă duc.Cum să mă încredinţez unui necunoscut în plină noapte?Nu-l cunoscusem pe Mihai Antonescu până atunci şi nici nu auzisem cel puţin de un om politic cu acest nume. gândindu-mă însă la importanţa mesajului ce mi-l poate transmite Generalul,m-am decis să cobor în oraş, asumându-mi acest risc.Dar unde să ne vedem? În casa unde locuiam nu-mi convenea,căci mi-ar fi descoperit locul şi situaţia nu era încă limpede; într-un restaurant sau cafenea iar nu se putea, căci am fi fost semnalaţi şi nici n-am fi putut vorbi în toată libertatea şi vreme îndelungată.Am convenit în cele din urmă cu Mihai Antonescu ca discuţia să aibă loc în maşină, plimbându-ne în tempo potolit pe străzile oraşului.M-am urcat în maşină şi am început să colindăm oraşul în sus şi în jos,având maşina cu agenţi,care nu ne-a slăbit nici o clipă.M-a surprins paloarea feţei lui Mihai Antonescu şi nişte ochi întunecaţi, care mă examinau cu atenţie.Ce mi-a spus Mihai Antonescu :

Mihai Antonescu - Generalul a primit puteri depline.A dat drumul legionarilor. Va lucra numai cu ei.Acum este rândul nostru să-i acordați încredere.

Horia Sima - Ce cere Generalul de la mine?

Mihai Antonescu - Să da-ți ordin ca legionarii să evacueze clădirile ocupate, să înceteze cu manifestaţiile şi să se reintegreze în viaţa normală a Statului. Mai cere o declaraţie, care să fie difuzată mâine dimineaţă prin radio şi prin ziare, prin care mişcarea legionară îşi ia angajamentul să sprijine pe Generalul Antonescu în acţiunea de reface a ţării.

Horia Sima - Bine, sunt de acord cu toate aceste, dar ce facem cu Regele?Mişcarea a pornit această acţiune pentru a-l constrânge pe Rege să părăsească Tronul,iar poporul a răspuns chemării noastre tocmai pentru că împărtăşeşte aceleaşi sentimente,fiind sătul de domnia lui.Cum înţelege Generalul să rezolve această problemă?

Mihai Antonescu - Treaba asta nu se poate rezolva acum. Vom vedea mai târziu,într-un alt moment.Acum trebuie consolidată poziţia Generalului.

Horia Sima - Dacă Regele nu pleacă acum,nu mai pleacă niciodată.Generalul trebuie să facă pasul decisiv şi să ceară abdicarea lui.

Mihai Antonescu - Domnule Sima, înţelege că, în acest moment, ceea ce vrei şi ceea ce vrem cu toţii este imposibil. Generalul şi-a luat angajamentul faţă de Rege să nu se atingă de Tronul lui. Mai târziu vom vedea. Acum problema capitală este să aducem Legiunea şi ţara lângă General.

Horia Sima - Nu pot să accept propunerea Generalului.Dacă pierdem acest moment, pierdem ultima oportunitate.Regele trebuie să plece.Trebuie să dăm această satisfacţie poporului lovit, umilit şi batjocorit.România Mare s-a făcut ţăndări în mâinile Regelui Carol. Nu trebuie uitat că poporul, prin manifestaţiile lui, l-a adus la putere şi pe General.

Mihai Antonescu - Domnule Sima,dacă nu răspunzi apelului Generalului,îşi va da demisia şi cine va veni după el,va trage iar în legionari. Vreţi să fiţi iarăşi împuşcaţi? N-aţi avut destui morţiRămânerea Generalului Antonescu la putere depinde de răspunsul dumitale.Trebuie să mă întorc la Bucureşti cu o declaraţie de ataşament a mişcării legionare faţă de General şi fără nici o condiţie.

Horia Sima - Domnule Mihai Antonescu,înţelege că nu pot.Aş trăda pe cei morţi şi speranţele poporului într-o înnoire a ţării.Poporul e alături de generalul Antonescu, dar nu-l mai poate suporta pe tiran pe Tron.

Mihai Antonescu - Domnule Sima,aceasta este alternativa.Trebuie să iei bine act de ceea ce îţi spun.Dacă mă întorc la Bucureşti cu mâinile goale,Generalul se duce la Palat mâine dimineaţă şi îşi prezintă demisia. răspunderea de ceea ce va urma,va cădea asupra dumitale.


Acestă discuție între două puncte de vedere ireconciliabile s-a prelungit ore şi ore.Eu ceream abdicarea Regelui,iar Mihai Antonescu căuta să mă convingă "să o lăsăm pe mai târziu". Mihai Antonescu îmi spune că el nu mai poate întârzia,căci îl aşteaptă Generalul cu răspunsul. Am acceptat în cele din urmă să-i dictez o formulă care să-l satisfacă pe General:

"În numele mişcării legionare, salut cu bucurie numirea Generalului Antonescu în fruntea Statului şi îl asigur de tot sprijinul şi devotamentul tineretul legionar".

N-am pomenit nimic de Rege şi nici de intrarea de ordine a legionarilor. Era o concesiune reciprocă ce ne-o făceam. Această scurtă declaraţie trebuia să fie difuzată în zorii zilei de 6 Septembrie, prin toate posturile de radio.

Abdicarea şi plecarea Regelui Carol din România

În seara zilei de 5 Septembrie, pe la orele 21, Regele îl convoacă pe Generalul Antonescu şi pe Generalul Coroamă la Palat, pentru a se consfătui asupra situaţiei. Toţi trei priveau de la o fereastră a Palatului la masele de manifestanţi care deveneau tot mai îndrăzneţe şi ale căror strigăte continue de "abdicare, abdicare" răsunau în toată piața palatului.Exasperat de spectacol, temându-se ca lumea să nu pătrundă în Palat,Regele se adresează atunci Generalului Antonescu, căruia îi încredinţase puterile Statului,şi îi cere să pună capăt agitaţiilor.

Regele Carol - Domnule General,dacă nu ai alt mijloc de a dispersa lumea,trage în manifestanţi.

Generalul Antonescu se întoarce către Generalul Coroamă şi îl întreabă:

Generalul Antonescu - Domnule General,dumneata tragi?

Generalul Coroamă - Eu nu trag,nu pot să vărs sângele tineretului.

Generalul Antonescu - Atunci nici eu nu trag.


Foto : Steagul Mişcarii Legionare


Nici Generalul Antonescu n-ar fi tras,dar şi-a căutat scăparea la Generalul Coroamă, pentru a nu fi acuzat de Rege de neloialitate.Dacă nu răspunde la ordinul Regelui comandantul trupelor din Capitală,nici el nu se poate compromite într-o acţiune sângeroasă.După acest refuz, era clar ca lumina zilei că Regele rămăsese singur şi nu-i mai rămânea altă ieşire decât abdicarea.Armata, Statul şi poporul se uniseră contra lui.Generalul Antonescu ar fi putut să-i ceară în acel moment Regelui abdicarea,dacă ar fi vrut.Dar Generalul Antonescu nici nu îndrăznise să conceapă măcar ideea abdicării până la ora 3 dimineaţa. Părerea Generalului,pe care şi-a păstrat-o şi după scena de la Palat,mai sus descrisă,era că "Regele trebuie menţinut în funcție, deoarece avea informaţii că dacă s-ar produce dezordini în ţară,Germanii ar fi pregătiţi să ocupe Bucurestiul cu paraşutişti".Legionarii care l-au vizitat în noaptea aceea l-au auzit exprimându-se de mai multe ori în acest sens,voia să procedeze la pacificarea ţării fără vărsare de sânge.Văzând Regele că este abandonat rând pe rând de toţi în care îşi puseră nădejdea,încearcă atunci să-şi recupereze puterea peste capul lui Antonescu. După dramatica confruntare din seara aceea, se hotărăşte să procedeze la arestarea Generalului Antonescu, cu ajutorul unui grup de generali devotaţi lui: Generalul Mihai, Generalul Paul Teodorescu şi Generalul Argeşanu, care prezidase masacrele din 1939.Cu ajutorul lor şi a altor elemente de încredere din apropierea Palatului, unelteşte o conspiraţie cu o dublă finalitate: contra Generalului Antonescu şi contra mişcării legionare.

Alecu Ghica - Domnule General,se semnalează mişcări de trupe din provincie spre Capitală,iar la Prefectura de Poliţie se pregătesc echipe pentru arestarea legionarilor. De la dumneavoastră sunt aceste ordine?

Generalul Antonescu - Eu n-am dat nici un ordin. Nu ştiu nimic.


Tocmai în acel moment află şi Generalul, din întâmplare, că o unitate militară din provincie s-a pus în marş spre Capitală.Ştirea adusă de Alecu Ghica se confirma.Îndată pune mâna pe telefon şi contramandează toate deplasările de trupe spre Bucureşti,iar la Prefectura de Poliție contramandează toate deplasările de trupe, şi anulează toate ordinele date de Palatul Regal.Abia după această întâmplare şi-a dat seama Generalul Antonescu în ce primejdie se aflase.Ultima tentativă a Regelui de a-şi salva Tronul fusese descoperită graţie vigilenţei legionare.Nu-i mai rămânea acum altceva decât să accepte abdicare.La ora 6 dimineaţa Regele Carol i-a trimis Generalului Antonescu scrisoarea de renunţare la Tron în favoarea fiului său Mihai.Ştirea a fost imediat difuzată prin posturile de radio şi a fost primită cu o imensă bucurie de întregul popor. Nimeni nu regreta plecarea Regelui,decât doar acei care până mai ieri ia-u fost "prea supuşi servitori". O domnie nefastă pentru ţară, cum greu poate fi găsită o epocă asemănătoare în istorie țării, se încheiase.

În data de 6 Septembrie mergând spre Preşedenția Consiliului la o întălnire cu Generalul Antonescu,trecând prin faţa Palatului Regal,am constatat cu mirare că legionarii în cămăşi verzi făceau de gardă în faţa lui.Am aflat că Generalul ceruse ca o gardă legionară să păzească Palatul, pentru ca să ţină mulţimile la distanţă şi Regele Carol să-şi poată facă în linişte pregătirile de plecare.

Generalul Antonescu - Ei, ai văzut,domnule Sima, că l-am dat jos pe Carol?

Horia Sima - Domnule General,vă felicit din toată inima.Aţi făcut un mare serviciu ţării şi istoria vă va fi recunoscătoare.Dumnezeu să vă ocrotească şi să vă apere.În numele mişcării legionare,vă mulţumesc că aţi dat ordin să fie eliberaţi toţi legionarii arestaţi cu prilejul luptelor de la Braşov şi Constanţa.Acum suntem la dispoziţia dumneavoastră.Ce putem face?

Generalul Antonescu - Domnule Sima,iată o problemă urgentă pentru care te-am chemat.Regele Carol pleacă în seara asta,la ora 19,cu un tren special spre Timişoara şi de-acolo mai departe spre Iugoslavia.Eu i-am garantat securitatea personală şi m-am învoit ca să-şi ia toate lucrurile de valoare ce le are el şi Doamna Elena Lupescu.Nu mă puteam opune,căci interesul meu şi al ţării este să ne scăpăm cât mai repede de el.Dar am fost informat de la Palat,că Regele a trimis ca să fie încărcate în vagoane şi lucruri care nu sunt ale lui,care aparţin Statului, patrimoniul naţional,între care şi o colecţie preţioasă de tablouri,în afară de aur şi argint.A luat din Palat toate obiectele de valoare. Eu nu pot să fac nimic ca să opresc acest jaf. Dar inima mă doare.Mi-am dat cuvântul de onoare să plece cu toate lucrurile lui.Dar ceea ce eu nu pot să împiedic,puteţi dumneavoastră să faceţi. Trebuie oprit trenul regal la Timişoara şi să faceţi o percheziţie în vagoane şi tot ce vi se pare că aparţine patrimoniului naţional,să descărcaţi.Sunt speriat de jaful ce l-a făcut la Palat.Eu, oficial, nu mă pot amesteca.Sunt cu mâinile legate.Toată greutatea acţiunii cade asupra legionarilor dumitale.Nici Siguranţa Statului,nici organele militare, nici chiar cei apropiaţi colaboratori nu ştiu de acest plan. Eşti singurul om căruia îi încredinţez acestă misiune.E în interesul ţării să nu plece cu aceste opere de artă şi alte lucruri de preţ. E o avere colosală.

Horia Sima - Domnule general,vă înţeleg indignarea dumneavoastră şi dorinţa de-a opri acest jaf monstruos,în principiu sunt de acord.Dar, din punct de vedere practic,cum procedăm?Trenul special cu care pleacă Regele ajunge mâine dimineaţă pe la orele 10-11,la Timişoara.Eu nu pot să-i anunţ telefonic pe legionarii de acolo, căci ar putea să asculte şi alţii pe fir.Trebuie să trimit un curier.Dacă pleacă cu primul tren de astă seară,ajunge aproximativ în acelaşi timp cu trenul regal sau chiar după el,încât n-am făcut nimic.Ne lipseşte timpul material ca să organizăm percheziția trenului.

Generalul Antonescu - Am eu soluţia,domnule Sima. M-am gândit şi la asta.Curierul dumitale nu va pleca astă seară,ci mâine dimineaţă cu avionul,va ajunge înainte de sosirea trenului şi are timp să organizeze percheziția.Dumneata cheamă acum la Preşedinţie pe cine crezi că ar putea îndeplini această misiune,iar eu anunţ pe Comandorul Jienescu să vină încoace.


Această misiune am încredințat-o comandantului legionar Preotul Boldeanu,care a zburat la Timişoara conform planului prevăzut.Înainte de plecare i-am spus :

Fă ce ți-a spuns Generalul Antonescu.Pune-i pe legionari să percheziţioneze vagoanele şi să coboare jos tot ce aparţine Statului.Dar nu te atinge de Rege.Odată perchezitia terminată,lasă-i să plece,ţine-i sub control pe toţi legionarii ce vor fi pe peron, ca să nu tragă cineva în el.Răspunzi pentru aceasta.

Preotul Boldeanu a ajuns la Timişoara înainte de sosirea trenului regal, a putut alarma garnizoana legionară locală şi la ora când trebuia să treacă trenul,legionarii se aflau adunaţi pe peron. Totuşi,Aron Valeriu, şeful garnizoanei locale,n-a mai avut timp să ia măsurile necesare pentru ca trenul să fie oprit,chiar dacă personalul căilor ferate ar fi voit.Concentrarea legionarilor în gara din Timişoara a fost observată de autorităţi.Şeful de gară a primit ordine ca să dea linie liberă trenului,iar mecanicul de locomotiva a fost şi el anunțat ca să treacă cu cea mai mare viteză prin gară,fără să mă oprească până la Jimbolia.Trenul a trecut ca un fulger prin gară,iar legionarii n-au putut să facă nimic.

Rebeliunea legionară


Ruptura dintre Generalul Antonescu şi Horia Sima


Generalul Antonescu - Domnule Horia Sima,dumneavoastră aţi închiriat epoleţii şi onoarea Generalului Antonescu şi vreţi să-l compromiteţi.Eu nu merg cu dumneavoastră pe drumul acesta.Eu vreau să aduc naţiunea românească pe drumul ordinii.Eu n-am nimic şi pe nimeni de protejat.Cine nu vrea să înţeleagă acest lucru este sau un nebun sau un vândut străinilor,ori un om care nu poate decât prin revoluţie şi răsturnarea Statului să ajungă să-şi câştige existenţa.Contra acestor specimene societatea românească trebuie să se apere.Pe vinovaţi îi voi pedepsi cu setea de răzbunare, pentru că am plecat cu ei pe drumul cinstei şi tocmai ei sunt exponenţii celei mai mari dezordini şi necinste, căutând să mă dezonoreze şi pe mine.

Horia Sima îl ascultă pe General,aparent este un sfat pe care Generalul îi dă Comandantului legionar,dar şi un ultim avertisment.Horia Sima părăseşte biroul generalului fără să salute.El îi convoacă pe toţi şefii legionari şi explică de ce Generalul a devenit un obstacol în calea victoriei Mişcării Legionare.Nu există altă cale decât înlăturarea Conducătorului Statului şi formarea unui nou Guvern,în întregime legionar. Generalul, deşi supărat pe Horia Sima,amânase cât a fost posibil înfruntarea cu legionarii,cu atât mai mult cu cât nu era sigur de opțiunea Berlinului.

Rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941, a reprezentat confruntarea violentă dintre Mişcarea Legionară şi Generalul Ion Antonescu,desemnând sfarşitul statului național legionar,care luase naştere la 14 septembrie 1940.În timpul rebeliunii,grupările legionare au semănat teroare în Bucureşti,principalii vizați fiind evreii.Intensificarea violențelor legionarilor şi faptul că aceştia deveneau tot mai indezirabili în ochii opiniei publice l-au determinat pe Ion Antonescu,înca din decembrie 1940, să ia primele măsuri contra „Garzii de Fier”.Astfel,a ordonat desființarea poliției legionare si a instituit pedeapsa cu moartea pentru instigarea la rebeliune.Legionarii,profitând de complicitatea şefului poliției secrete germane,Heinrich Himmler,s-au înarmat, pregatindu-se pentru confruntarea decisivă.La 14 ianuarie 1941,Generalul Ion Antonescu a plecat la Berlin, unde i-a cerut lui Hitler sa-i dea mană liberă pentru a restabili situația.La doar doua zile, Nicolae Patrascu,secretarul general al mişcarii legionare,a proclamat ruptura totala cu Gemeralul Antonescu,iar legionarii au trecut la organizarea de detaşamente paramilitare si la baricadarea in sedii.Reintors din Germania, Generalul Ion Antonescu a decis desființarea comisiilor de românizare,destituirea ministrului legionar de interne, generalul Constantin Petrovicescu,şi a lui Alexandru Ghica,directorul general legionar al Poliției.Între 21-23 ianuarie 1941, legionarii au organizat la Bucureşti si în țara o rebeliune, având asentimentul tacit al Reichului.Au avut loc jafuri,crime,masacre.Au fost devastate imobile şi instituții.Victimele din timpul rebeliunii se ridică la aproximativ 1.000 de persoane.Au fost provocate, în întreaga tară,daune în valoare de 1 miliard de lei,ceea ce a nemulțumit profund opinia publică.

Legionarii îşi pierduseră şi puținul capital politic pe care îl aveau,armata si populația capitalei ajungând dincolo de limitele răbdării. Neubacher,imputernicitul Reichului pentru problemele economice din Europa de Sud-Est, a încercat sa medieze o înțelegere între Antonescu si Horia Sima, atrăgândui atenția şefului Mişcarii că Hitler se decisese să-l sprijine pe general.Față de fenomenele de anarhie care se înmulțeau (grupuri de legionari au atacat şi jefuit magazine,îndeosebi evreieşti şi au ucis evrei),Antonescu a luat măsuri pentru reprimarea rebeliunii.Replica armatei a fost rapidă şi eficace:începută la mijlocul zilei de 22 ianuarie,ea s-a încheiat în dimineața zilei urmatoare,luptele cele mai îndarjite s-au dat între Piata Victoriei si strada Roma (unde se găsea principalul sediu al Mişcarii Legionare).Rebeliunea legionarilor i-a compromis pe legionari şi in ochii Germaniei.Hitler pregătea războiul în Răsărit şi avea nevoie de linişte in România.De aceea, el a fost de acord cu intervenția armatei române la ordinul lui Ion Antonescu, ceea ce a dus la înfrangerea rebeliunii legionare. Aceasta nu a impiedicat însa pe nemți sa accepte plecarea, in Germania, a circa 700 de legionari, in frunte cu Horia Sima.Circa 8 000 de legionari au fost prinşi, udecați şi condamnați la diferite pedepse.La finele lunii ianuarie 1941,Generalul Ion Antonescu era singurul stăpân al scenei politice româneşti.S-a format un guvern de tehnicieni si militari,pus în serviciul războiului şi contra regimului bolşevic de la Răsărit.

Guvernul avea sarcina de a asigura ordinea publică şi administrarea eficienta,iar la 14 februarie 1941,statul național-legionar a fost abrogat in mod oficial.Dupa rebeliune, Antonescu si-a asumat raspunderea pentru aducerea legionarilor la putere:

„Eu am adus regimul legionar la putere în această țară.Marele vinovat sunt eu.Îmi recunosc vina şi aduc circumstanțe atenuante pentru mine,spunând că nu puteam face altfel.Nu am reuşit să mă fac ascultat.Din contra, dezordinile s-au înmulțit şi s-au agravat,şi cu acte de insubordonanța în stat,comise de acei care,fiind numiți de dumneavoastră,se ştiau acoperiți si susținuți de dumneavoastră.Într-adevăr, orice masură de ordine pe care am luat-o nu a fost executată.Noțiunea disciplinei de stat a dispărut.Fiecare procedează cum vrea şi judecă cum vrea.Dar opinia aceasta publică pe care eu o respect şi vreau s-o satisfac se revoltă când constată că legionarii comit astăzi acte în nume personal.Nu pot îngadui această procedare fiindcă mă dezonorează şi-mi atrage şi răspunderi personale,prin faptul că nu iau măsuri contra vinovaților.Vreți să mergeți astfel înainte, mergeți singuri, dar nu cu Generalul Antonescu.El a intrat in arena politică pentru a salva țara, nu pentru a o duce la un dezastru şi mai mare” - Din scrisoarea Generalului Ion Antonescu către Horia Sima din 15 Ianuarie 1941

Hitler nu avea încredere în mod deosebit în Mişcarea Legionara,el punea mai mare preț pe Partidul Național Creştin,i-a primit pe conducatorii acestuia Gheorghe Cuza si Octavian Goga,iar în instrucțiunile ministrului german la Bucuresti,Fabricius,figura ideea de a susține Partidul Național Creştin.Până în 1940,în noiembrie,Hitler nu a primit nici un conducător al Mişcarii Legionare,nici pe Corneliu Zelea Codreanu,nici pe un altul.E adevărat ca in 1937, Hitler prin intermediul legației germane la Bucureşti a depus coroane de flori la catafalcul lui Moța şi Marin,morți in Spania,alături de trupele Generalului Francesco Franco,astfel exprimându-şi sprijinul față de o mişcare nationalistă si anticomunistă.Hitler a rămas impresionat de pledoaria lui Antonescu din 14 ianuarie 1941,în care arăta ca legionarii,prin politica lor,aruncaseră România in haos şi Hitler a rămas cu convingerea că Antonescu e omul pe care se poate baza,ferm,pregătit,de cuvânt,cu o influență covârşitoare în armată,de aceea nu se poate vorbi de o trădare a Mişcarii Legionare de către Hitler,ci de o apreciere politică. Hitler socotea că pentru Germania era mai avantajos ca în fruntea statului roman să se afle Generalul Ion Antonescu,decât Horia Sima.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare