Pământule cu brazda-ntoarsă

Pămăntule
Cu brazda-ntoarsă
Tu ! ce ne legi cu brâul morții
De rodul tău
Fir de mătase,
Tu ce ne dai o viață nouă
În răsărit cu stropi de rouă,
Când pleacă boulenii-n jug
Să îți răstoarne brazda-n plug,
Ascultă un glas din mormânt
Acelor ce-au mușcat țărână-n glie,
Ca să rămâi şi tu stăpân
În mândra noastră Românie,
Să dai bujor şi toporaşi
Pe pajişti mândre de trifoi
Să simtă şi cel nevoiaş
Că toate-s mândre pe la noi,
De cântă ciocârlia-n soare
Un imn de viață fericită,
Şi munca-n brazdă e mai tare
Şi odihna-n pace liniştită.

Pământule
Cu brazda-ntoarsă
Să spui în veac de veac în murmur
Că brazda ta e românească
De-al morților tău mare număr,
Că pentru tine s-au bătut
Vitejii fii ai României
Din moşi,strămoşi,prin munți,prin văi
Pe întinsul verde al câmpiei,
Şi nu te-au părăsit o clipă
Şi-au scrâşnit când te-au pierdut,
Dar s-au născut iar din durere
Au sângerat şi te-au avut.

Pământule
Cu brazda-ntoarsă
Să dai viteazului belşug,
Să aibă holdele frumoase
Şi boii mândri-n jug de plug,
Să-i dai o casă liniştită
Cu o nevastă busuioc,
Să-i dai copiii,plozi cuminte
Să-i dai şi-un dram de mic noroc,
Să simtă şi el odihna vieții
După un zbucium de război,
Căci nopțile neadormite
Au fost făcute pentru noi,
Să-i dai şi flori de tufănele
În curtea lui cea îngrădită,
Să-i fie viața ca un rai
Şi-n bucurii tot plămădită,
Căci ei,vitejii țin hotarul
Şi neamul nostru,ei îl țin,
De nu i-am ține treji în lume
Pornesc lăcustele să vin,
Şi-amară-i pâinea dela altul
Când rob e şti pe pămăntul tău,
În lanțurile sclaviei grele
Şi viața noastră este un rău.

Pământule
Cu brazda-ntoarsă
Să nu te-ntorci la ei în plug !
Când laşul pune fieru-n brazdă
El nu te merită din plin
Şi n-are dreptul să te vază
Cu spicul tău spre cer senin,
Să te-ntăreşti ca piatra arsă
Să-şi rupă fierul de la plug,
Un laş ce fuge dela oaste
Să poarte-al nopților greu jug,
Să fugă de lumina zilei
Să fugă de cei veterani
Blestemul văduvelor noastre
Să-l urmărească an de an.

Pămâtule
Cu brazda-ntoarsă
Tu ce ne legi cu brâul morții
De rodul tău fir de mătase,
Ascultă un glas din mormânt
Acelor ce-au muşcat țărâna-n glie,
Ca să rămâi şi tu stăpân
În mândra noastră Românie,
Ai grijă de mamele noastre,
Mângâe copii orfani,
Iar pentru văduvele noastre
Dă-le tărie peste ani
Şi celor invalizi din lupte
Dă-le seninul lor în suflet,
Să fie împăcați cu gândul
Că s-au unit cu-al țării cuget,
Şi că din viața pământească
Dacă toți trecem în mormânt,
Numele lor cel de onoare
Vor strădui în cărți de sfânt.

Pământule
Cu brazda-ntoarsă
Tu ce ne legi de brâul morții
De rodul tău fir de mătase,
Întinde peste tot poporul
Din Dunăre până la Bug,
Un suflet de izbândă-n luptă
Şi din bucate,mult belşug.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare