Pentru patrie

Români,se împlineşte anul
De când al țării trup zdrobit
A fost călcat,de cei mai aprigi
Anarhici de la răsărit.

Imperiul urei se întinde
Prădalnic,ca-să cotropească
O viață,o cruce,un mormânt,
Pe glia noastră strămoşească.

Ros de păcate,grele,lungi,
Să ai tăria brav popor,
Prin neguri,vijelii şi ploi
Să le poți fi îndrumător.

Într-o credință măcinat
Cu inima zvâcnind-n piept
În urma unui val nebun
Ascunzător de ce e drept.

Abia doar vreme ai avut
Să te trezeşti din amorțire,
Fără să poți tu aduna
Puteri şi oşti de-mpotrivire.

Tu ai avut cârmuitori
Cu un trecut de foc nestins
Şi laşi care ți-au poruncit
Fără să lupți să fi învins.

Un neam prin demnitatea lui
A fost silit să îşi strecoare
În suflet numai umiliri
În loc de oşti biruitoare.

Ca smulşi din vis Basarabenii,
Bucovinenii,cotropiți,
Flămânzi şi goi s-au aruncat
În râu de foc nădăjduiți.

Dar a venit şi ziua sfântă
Cu raza-i albă de lumină
Mormântul să le lumineze
Făcându-le zarea senină.

Un nou Mihai,şi un nou luceafăr,
E-n fruntea oştilor române
Ce ca un trăsnet se abate
Asupra hoardelor păgâne.

Şi în năprasnica-i izbire,
A amuțit pe veci duşmanul
Trăiască suveranul nostru
Armata lui şi Mareşalul !