Interogatoriul lui Constantin Pantazi din 5 Iulie 1945 - Închisoarea Lubianka din Moscova

Întrebare: Ce funcție aţi ocupat dumneavoastră înainte de a fi numit ministru de răsboi al României ?

Răspuns: Începând din anul 1908 după terminarea şcolii de ofiţeri din oraşul Târgovişte eu am fost fără întrerupere în serviciul armatei române, ocupând postrăzboi la comandant de pluton până la comandant de divizie de cavalerie.La 7 septembrie 1940 după venirea la putere a Mareşalului Antonescu eu am fost numit la postul de înlocuitor al ministrului de răsboi al României pentru armatele de uscat.

Întrebare: Dece anume pe dumneavoastră va numit Mareşalul Antonescu inlocuitorul ministrului de război al României ?

Răspuns: Eu am făcut cunoştinţă cu Mareşalul Antonescu în anul 1908 şi de atunci am ţinut cu el legături de prietenie. În anul 1930 după cearta lui Antonescu cu Carol al II-lea majoritatea ofiţerilor armatei române sau îndepărtat de Antonescu, eu însă am ţinut cu el prietenia ca şi înainte. De acea când Mareşalul Antonescu a venit la putere el ştiind-umă ca om devotat lui ma numit la început înlocuitorul la ministerul de război, iar mai târziu ministru de răsboi al României.

Întrebare: Doar aceste cauze au servit la numirea dumneavoastră de conducător al ministerului de război al României ?

Răspuns: Trebuie să recunosc că a fost şi altă cauză care consta în acea că eu am susţinut politica agresivă a Mareşalului Antonescu şi fiind înlocuitorul ministrului de răsboi al României am luat parte activă la pregătirile României de război împotriva URSS-ului.

Întrebare: Vorbiţi mai concret ce participare aţi avut dumneavoastră la aceste pregătiri ?

Foto : Constantin Pantazi pe front la Kuban

Răspuns: Pregătirea de razboi a României contra Uniunii Sovietice a început din octombrie 1940, când la Bucureşti cu învoirea Mareşalului Antonescu a sosit misiunea militară germană, compusă dintr-un grup de ofiţeri şi subofiţeri care au fost împărţiţi pe la unităţile române în calitate de instructori. Sub conducerea misiunii militare sa făcut reorganizarea armatei române şi repregătirea ei după sistemul german.La sfârşitul anului 1940 în România a sosit divizia blindată germană şi unități armate antiaeriene care au fost detaşaţi la Ploeşti pentru apărarea regiunilor petrolifere în timpul războiului de aviaţia sovietică.La începutul anului 1941 prin România au fost lăsaţi să treacă 21 de divizii nemţeşti care mergeau spre Grecia şi la graniţa Bucovinei de Nord şi Basarabiei, împreună cu aceste trupe germane în România din Germania a sosit organizaţia „Todt” care sa apucat imediat să repare şoselele strategice la graniţele URSS. Când trupele nemţeşti au sosit în România eu, ca înlocuitorul ministrului de războiu iam detașat pe nemţi în noile cazărmi care au fost construite sub conducerea mea încă înainte şi tot aşa am început construirea depozitelor militare pentru armata română. În septembrie 1940 a fost format de Mareşalul Antonescu un comitet pentru coordonare, în compunerea căruia intrau: eu, ministrul de război al României generalul Iacobici, şeful Marelui Stat Major generalul Ioaniţiu, ministrul înzestrării generalul de Dobre, înlocuitorul ministrului de război al aviaţie generalul Jienescu, înlocuitorul ministrului de război al marineo de răsboi contraamiralul Coslinschi şi directorul direcţiei căilor ferate generalul Orezeanu.Comitetul coordonării era condus de însăşi Mareşalul Antonescu. Eu, ca membru al acestui comitet am luat parte la lucrul lui.

Întrebare: Ce probleme militare hotăra comitetul coordonării ?

Răspuns: Comitetul coordonării se aduna odată pe săptămână. La şedinţele comitetului se discutau problemele pregătirii României de război contra Uniunii Sovietice, despre construirea întăriturilor, înarmarea, mobilizarea românilor în armată reorganizarea şi instruirea armatei după sistemul german, aprovizionarea și asigurarea transportului pentru trupele române în timp de război. În ianuarie 1941, întorcându-se din Germania după întîlnirea cu Hitler, Mareşalul Antonescu a adunat în şedinţă comitetul de coordonare la care a anunţat că trebuie pregătită armata în aşa fel, ca ea în momentul atacării a Uniunii Sovietice de Germania să fie complect mobilizată şi instruită pentru ca România să poată lua parte activă la această agresiune. În legătură cu aceasta, la hotărârea comitetului de coordonare şi ordinul Mareşalului Antonescu, la 15 februarie 1941 a fost declarată mobilizarea generală în urma căreia în momentul atacării Uniunii Sovietice de România, armata română număra până la 1.100.000 de oameni.

Întrebare: Ce participare aţi avut dumneavoastră personal în pregătirea armatei române de război contra URSS?

Răspuns: În noembrie 1940 din hotărârea comitetului de coordonare şi ordinul Mareşalului Antonescu, eu am concediat din armata română pe toţi ofiţerii şi soldaţii de naţionalitate neromână. În februarie 1941 eu am dat o lege de donație a unui costum complect pentru armata română de la persoanele civile de naţionalitate neromână. În urma acestei legi discriminante, pentru armata română sa strâns îmbrăcăminte în valoare de 400 milioane lei româneşti.

Întrebare: Sub conducerea dumneavostră sau mai făcut şi alte măsuri legate cu pregătirea pentru război. Povestiţi despre aceasta ?

Răspuns: În septembrie 1940 la ministerul înzestrării şi producţiei militare,Mareşalul Antonescu a fost format un comitet în care au intrat: ministrul înarmării şi ministrul economiei naţionale generalul Dobre, şeful Marelui Stat Major generalul Ioaniţiu, ministrul de finanţe generalul Stoenescu , ministrul de razboi generalul Iacobici şi înlocuitorii lor.Acest comitet se ocupa cu dezlegarea problemelor legate cu producţia de armament înăuntrul ţării şi cu importarea armamentului de peste graniţă pentru armata română.În cadrul acestui comitet eu ca înlocuitorul ministrului de război am luat parte. Afară de aceasta eu am fost membrul în consiliului militar al armatei române unde tot aşa am participat la dezlegarea unui rând de probleme militare în legătură cu pregătirea României de razboi contra Uniunii Sovietice. După ce România împreună cu Germania la 22 iunie 1941 a demarat atacul asupra Uniunii Sovietice, eu ca înlocuitorul ministrului de război la armatele de uscat urmăream lucrul secţiei de propagandă formate special la Marele Stat Major, care conducea propaganda fascistă în armata română. La 23 februarie 1943 după înfrângerea trupelor române şi germane la Stalingrad, cu scopul de ridicare a moralului ofiţerilor şi soldaţilor armatei române şi al populaţiei civile, eu din ordinul Mareşalului Antonescu am ţinut în Bucureşti la radio un discurs.

Întrebare: Ce aţi vorbit dumneavoastră în acel discurs ?

Răspuns: În discursul meu eu am denigrat Uniunea Sovietică, pe conducătorii partidului comunist şi guvernul Sovietic şi Armata Roşie. Eu am declarat că România nu a atacat Uniunea Sovietică, şi U.R.S.S. cu ţelul de căpătare a teritoriilor străine a atacat România şi că Armata Roşie duce un razboi de distrugere a libertăţii tuturor naţiunilor civilizate şi instaurarea bolşevismului în toate ţările străine.Mai departe în discursul meu eu am lăudat regimul fascist din Germania şi chemam armata română şi populaţia română să ducă lupta contra Uniunii Sovietice până la victorie.

Întrebare: Când şi unde aţi mai ţinut dumneavoastră discursuri de denigrare a Uniunii Sovietice?

Răspuns: Afară de aceasta eu am ţinut discursuri de două ori la radio în Bucureşti la defilarea trupelor române la 10 Mai 1942 şi 1943 şi am ţinut discurs în decembrie 1942 după depunerea jurământului de elevii şcoalei de ofţeri. În aceste discursuri eu la fel am denigrat Uniunea Sovietică şi am chemat pe ofiţerii şi soldaţii români la luptă activă contra Armatei Roşii.

Interogatoriul este întrerupt.

Procesul Verbal este înscris din cuvintele mele adevărat, citit mie în limba română.Constantin Pantazi.

A interogat: sub şeful biroului secţiei de instrucţie al Direcţiei Generale „Smerş” maiorul Sedov.

A tradus : Colaboratorul Direcţiunei Generale „Smerş” Znamerovschi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare