Interogatoriul lui Gheorghe Alexianu din 15 Aprilie 1945 - Închisoarea Lubianka din Moscova

Întrebare: Povestiţi despre activitatea dumneavoastră profesională.

Răspuns: Provin dintr-o familie de moşieri români. În 1915, cînd am împlinit 18 ani, am intrat la Universitatea din Bucureşti, unde am studiat pînă în decembrie 1916.În 1916, odată cu intrarea României în primul război mondial, am plecat voluntar în Armata română. În martie 1917, am terminat cursuri de ofiţeri de patru luni, am primit grad de ofiţer şi am plecat pe front.În toamna lui 1918, am fost demobilizat din armată şi am intrat iarăşi să studiez la Universitatea din Bucureşti. Am terminat universitatea, iar apoi, în decurs de 6 ani, am făcut studii în cercetări ştințifice şi, în acelaşi timp, am lucrat ca funcţionar în Ministerul Economiei din România.În 1925, am primit titlul de doctor în ştiinte juridice, am continuat să lucrez la Ministerul Economiei, întrucît era greu de găsit de lucru în specialitate.În 1927, am dat examen de profesor universitar şi am intrat să lucrez la Universitatea din Cernăuţi. Aici am lucrat pînă în 1938. În august 1938, am fost numit guvernator al Bucovinei, al judeţului Hotin din Basarabia şi al judeţului Dorohoi din Moldova.

Foto : Mitropolitul Visarion Puiu întâmpinat de Gheorghe Alexianu în gara din Odessa la 6 Decembrie 1942

Întrebare: Cine v-a numit, la recomandarea cui ați ajuns guvernator ?

Răspuns: În România eram cunoscut ca specialist în administraţie şi constituţie, de aceea, cînd în august 1938 au fost înfiinţate în ţară guvemăminte, am fost numit eu.M-a numit Ministerul de Interne. Mă cunoştea personal chiar ministrul de Interne, Armand Călinescu. El m-a şi recomandat. Mă cunoşteam cu el încă din 1929, cînd am lucrat la comisia guvernamentală de elaborare a unor noi legi. Preşedintele acestei comisii era Armand Călinescu, care atunci era subsecretar de stat în Ministerul de Interne al guvernului Maniu.La începutul anului 1938, am lucrat din nou într-o comisie guvernamentală de elaborare a unor noi legi, întrucît după venirea la putere a regelui Carol al II-lea în România a fost introdusă o nouă Constituţie.Lucrările comisiei noastre se desfăşurau permanent sub supravegherea ministrului de Interne Călinescu, iar cînd lucrările comisiei s-au încheiat, el m-a recomandat pentru funcţia de guvernator.

Întrebare : Continuaţi să vorbiţi despre activitatea dumneavoastră.

Răspuns : Am lucrat ca guvernator al Bucovinei circa 7 luni, din august 1938 şi pînă în februarie 1939, iar apoi am fost transferat în funcţia de guvernator al Valahiei şi m-am mutat la Bucureşti de la Cernăuţi, unde fusese înainte reşedinţa mea. Cauza transferării mele a constituit-o împrejurarea că în Bucovina în acel moment luase amploare mişcarea antiguvernamentală a legionarilor, iar eu, care luptam împotriva lor, am primit o scrisoare anonimă de la legionarii din Cernăuţi, prin care eram ameninţat cu moartea. Am raportat despre aceasta lui Călinescu şi el m-a transferat de la Cernăuţi la Bucureşti, întrucît fostul guvernator al Valahiei, Alexandru Gane, a fost eliberat din funcţie pentru activitate necorespunzătoare. Am fost guvernator al Valahiei pînă în octombrie 1940, pînă în ziua venirii la putere a Mişcării Legionare. Odată cu venirea acestora guvernămintele au fost lichidate.

Întrebare: Povestiţi în amănunt despre venirea Mişcării legionare la putere, despre apropierea de Germania şi despre rolul dumneavoastră în toate acestea.

Răspuns : Organizaţia fascistă românească Mişcarea Legionară, în fruntea căreia sa aflat Corneliu Zelea Codreanu până în anul 1938 a dus o politică de apropiere de Germania; organizaţia a vrut încă de atunci să ajungă la putere cu ajutorul acesteia.În anul 1937 a Mişcarea Legionară a obţinut majoritatea în parlament, dar, curînd, acest parlament a fost dizolvat.În septembrie 1940,Mişcarea Legionară în frunte cu Ion Antonescu răstoarnă il forțează pe regele Carol al II-lea să abdice şi vine la putere. România devine stat național legionar în totalitate. Antonescu încheie acorduri cu Germania, apoi România devine aliata Germaniei în războiul împotriva Rusiei Sovietice. Pe România a apropiat-o de Germania ocuparea de către Rusia Sovietică a Basarabiei şi Bucovinei. Eu am susţinut aceste acţiuni ale guvernului român. Deşi nu sînt membru al organizaţiei Mişcarea Legionară, iau în considerare revendicarea României asupra Basarabiei şi Bucovinei, conchizînd că au fost ale noastre şi trebuie să fie ale noastre.

Întrebare : Unde aţi lucrat după ce aţi avut funcţia de guvernator al Valahiei ?

Răspuns: M-am întors la Universitatea din Bucureşti ca profesor şi am lucrat până în august 1941, adică pînă în ziua numirii mele ca guvernator al Transnistriei.

Întrebare: De ce doar v-aţi considerat profesor? Nu aţi lucrat?

Răspuns: Nu, nu am lucrat. Am fost îndepărtat de către legionari din activitatea de predare în universitate. Legionarii mi-au reproşat faptul că, fiind guvernator la Cernăuţi, am fost partizanul lui Carol al II-lea şi am reprimat activitatea lor.

Întrebare: Atunci de ce aţi fost numit guvernator al unui teritoriu sovietic ocupat de trupele româneşti ? Doar v-aţi manifestat împotriva Mişcării Legionare.

Răspuns: Nu am dus niciodată o luptă activă împotriva Mişcării Legionare, doar pe cînd mă aflam la Cernăuţi am curmat acţiunile lor îndreptate împotriva guvernului lui Carol al II-lea, întrucît am fost numit de acesta,în consecinţă, am susţinut toate acţiunile guvernului Antonescu şi, aflîndu-mă în funcţia de guvernator civil al Transnistriei,am îndeplinit conştiincios şi cu onoare ordinele Mareşalului Antonescu privind asigurarea cu produse alimentare a trupelor române şi germane, de asemenea cele privind expedierea din Transnistria în România a tuturor bunurilor materiale, fapt pentru care am fost decorat de către Mareşalul Antonescu. Am fost numit guvernator pentru că era un teritoriu nou şi era nevoie de un om cu experienţă, iar eu eram specialist în probleme de administraţie, am lucrat mai mult timp ca guvernator. De aceea, Antonescu m-a numit pe mine. Consider că am fost pe deplin îndreptăţit pentru acest post.

Întrebare: Când şi de către cine aţi fost numit în postul de guvernator al Transnistriei ?

Răspuns: În postul de guvernator al Transnistriei am fost numit prin decretul şefului guvernului român, Mareşalul Ion Antonescu, în data de 19 august 1941.

Întrebare: Povestiţi în amănunt despre înfiinţarea aşa-numitei Transnistria.

Răspuns: Comandamentul suprem al forţelor armate germane şi române au căzut de comun acord ca pe teritoriul ocupat al Uniunii Sovietice, între rîurile Bug şi Nistru, aşa-numita Transnistrie, să se formeze un guvern şi să se instaureze o administraţie românească. Guvernul român a fost însărcinat să numească guvernatorul. S-a hotărît să fiu numit eu.Pe 16 august 1941, am fost chemat de la Bucureşti la Tighina, la cartierul general al lui Antonescu, şi pe 19 august am fost primit de către acesta şi am avut o convorbire destul de îndelungată.În timpul convorbirii, Mareşalul Antonescu mi-a arătat o hartă a operaţiunilor militare, indicînd liniile trasate ale frontului, şi a spus că trupele germane şi române duc lupte pentru luarea Odessei, care va fi cucerită. În legătură cu viitorul Odessei şi al întregii Transnistrii, Antonescu a declarat că a primit de la Hitler o scrisoare cu propunerea de a înfiinţa în Transnistria un guvern şi de a instaura acolo o administratie românească. Hitler i-a propus lui Antonescu să organizeze administraţia românească pe teritoriul ocupat al Uniunii Sovietice pînă la Nipru,dar acesta, invocînd absenţa unor forţe şi rezerve suficiente în acest scop, a refuzat propunerea lui Hitler şi a acceptat doar Transnistria.Continuînd convorbirea cu mine, Antonescu a declarat că are încredere în mine în privinţa organizării administraţiei româneşti şi că de aceea m-a solicitat, pentru că mă ştie ca bun specialist în probleme de administraţie şi că speră că mă voi achita cum trebuie de sarcina încredinţată.

Întrebare : Ce sarcini v-a dat Antonescu la numirea dumneavoastră ca guvernator civil al Transnistriei ?

Răspuns : Antonescu mi-a dat următoarele sarcini :

1. Să se organizeze administraţia aşa încît să fie favorabilă nemţilor şi să fie respectată ordinea instaurată în Europa.

2. Să se identifice toate modalităţile de sporire a producţiei agricole în scopul de a asigura în totalitate necesităţile armatei de ocupaţie şi, de asemenea, de a expedia produsele agricole în România şi Germania.

3. Să se identifice şi să se expedieze în România utilajele de tot felul din fabrici şi uzine.

Întrebare : Aţi îndeplinit dispoziţiile lui Antonescu ?

Răspuns : Da, am îndeplinit conştiincios şi cu cinste toate dispoziţiile lui Antonescu. El era mulţumit de activitatea mea.

Întrebare : Vorbiţi în amănunt despre activitatea dumneavoastră de aşa-zis guvernator al teritoriului sovietic aşa-numit Transnistria, ocupat de trupele germano-române.

Răspuns : Întreg teritoriul Transnistriei a fost împărţit de mine în 13 judeţe şi 64 de raioane. În fiecare raion şi judeţ au fost numiţi de către mine administratori români : la raioane au fost numiţi civili, iar la judeţe ofiţeri ai Armatei române. Toată puterea locală se afla în mîinile lor.În competenţa acestor administratori se aflau detaşamente ale jandarmeriei române cu ajutorul cărora aceştia îndeplineau dispoziţiile mele şi menţineau ordinea corespunzătoare.

Întrebare : Cine se afla pe lîngă dumneavoastră din partea autorităţilor germane ?

Răspuns: Pe lângă lângă mine se aflau din partea autorităţilor germane:

1. Un consilier superior pe probleme administrativ-militare, doctorul Inen. Acesta coordona toate activităţile mele cu autorităţile germane şi veghea ca ordinea de pe teritoriul Transnistriei să fie similară celei de pe teritoriul ocupat de germani.

2. Un consilier superior pe probleme agrare, baronul von Malhus, şi 13 consilieri pe lângă el, după numărul de judeţe. Aceşti consilieri erau ataşaţi în probleme de economie. Ei controlau activitatea in județe. În afară de aceasta, în Transnistria se mai afla un comisar pe problemele minorităţii germane Hoffmeyer.

În Transnistria locuiau circa 120.000 de germani. Hoffmeyer se dădea drept conducător al acestor germani.El era şeful unei Sonderkommando pentru folosirea în beneficiul germanilor a populaţiei evreieşti şi a altor cetăţeni lipsiţi de mijloace.Pe lingă el erau la început 80, apoi 120 de germani.În toate localităţile unde locuiau germani întreaga populaţie evreiască, rusă şi ucraineană era folosită,toţi erau împărţiţi între germani.Hoffmeyer şi oamenii săi împuşcau şi tîlhăreau,în faţa acestor fărădelegi n-am fost în stare să iau nici un fel de măsură. Nu pot să spun cu ce anume se ocupa concret, nu m-am amestecat în treburile lui, el nu mi le-a făcut cunoscute.

Întrebare: Cînd aţi făcut cunoştinţă cu Hoffmeyer ?

Răspuns: Hoffmeyer s-a aflat în Transnistria în octombrie 1941. El a venit la mine şi ne-am cunoscut. Cînd am făcut cunoştinţă, mi-a declarat că a venit în Transnistria pentru apărarea intereselor germanilor care locuiesc aici şi pentru verificarea noii ordini din Transnistria. N-am avut relaţii de prietenie cu Hofmeyer.

Întrebare: Unde se află acum Hoffmeyer?

Răspuns: S-a împuşcat la venirea trupelor sovietice.

Întrebare: Continuaţi să vorbiţi despre activitatea dumneavoastră ca guvernator.

Răspuns: După cum am arătat mai înainte, la numirea mea în funcţia de guvernator, Mareşalul Antonescu mi-a spus că trebuie să mă ocup de rezolvarea problemelor agricole, pentru ca să pot avea cît mai repede posibilitatea să ridic din Transnistria produse agricole pentru România şi trupele române. Am trecut imediat la îndeplinirea acestei dispoziţii.Prin intermediul administratorilor mei de la judeţe şi raioane am făcut inventarierea recoltei existente în Transnistria, iar apoi am dat indicaţia ca o jumătate din această recoltă să fie luată de la populaţie şi să fie predată autorităţilor militare pentru aprovizionarea Armatei române sau să fie trimisă în România.

Întrebare: Dar înainte de aceasta a avut loc confiscarea a jumătate din recoltă de către nemţi, iar dumneavoastră aţi mai dat o dată dispoziţie să se ia o jumătate. Aţi luat tot pînă la ultimul bob. Ce i-a mai rămas populaţiei ?

Răspuns: Este adevărat, înainte de noi, o mare parte din recoltă a fost luată de către nemţi. Noi am luat o jumătate din ceea ce a rămas de la nemţi.În pofida acestei luări, populaţiei i-au rămas totuşi suficiente grîne şi produse agricole.

Întrebare: Ce a mai fost luat în afară de recoltă?

Răspuns: În urma indicaţiilor mele, populaţiei Transnistriei i-a mai fost luat un mare număr de vite, de oi, de porci şi de păsări. În total, din dispoziţia mea, au fost ridicate din Transnistria :

1. 75.000 vite.
2. 12.000 cai.
3. peste 100.000 oi.
4. 25-30.000 porci.
5. 250-300.000 păsări de curte, dintre care 150.000 le-am trimis în Germania.

Au fost ridicaţi, de asemenea, peste 11.000 de stupi de albine.În graficul arătat mai sus nu intră animalele şi păsările expediate în România după ianuarie 1944, cînd, dată fiind retragerea apropiată a trupelor germano-române din Transnistria, a avut loc o evaluare de masă a tuturor bunurilor sub comanda generalului Gheorghe Potopeanu. Dacă luăm în considerare numărul de animale pe care l-a expediat generalul Potopeanu, aceste cifre se vor mări considerabil.În afară de aceasta, am organizat, începînd din toamna anului 1942, transportarea în România a maşinilor şi utilajelor agricole, întrucît înainte de toamna lui 1942 autorităţile române erau interesate să se strîngă recolte cît se poate de mari chiar în Transnistria şi să se obţină cantităţi dintre cele mai mari de produse agricole atît de necesare pentru armată şi populaţia României.Am făcut acest lucru din dispoziţia lui Antonescu. Este necesar să remarc că în permanenţă nu am luat decizii în problemele agrare fără aprobarea Mareşalului Antonescu.Au fost expediate din Transnistria în România :

1. 19 staţii de maşini şi tractoare cu întreg utilajul.
2. 4 ateliere de maşini şi tractoare cu întreg utilajul.
3. 26 de ateliere de reparaţii maşini agricole.

Un mare număr de maşini agricole diverse,îmi este greu să spun în ce anume număr au fost.

Întrebare: Prin urmare dumneavoastră aţi luat tot din Transnistria în ceea ce priveşte agricultura, nu aţi lăsat nimic. Cine este vinovat de luarea agriculturii Transnistriei ?

Răspuns: Eu sînt vinovat pentru faptul că am îndeplinit întocmai dispoziţiile lui Antonescu.

Întrebare: În afară de luarea agriculturii din Transnistria, dumneavoastră ați transferat în România şi întreaga industrie. Ce aţi făcut concret în această privinţă?

Răspuns: În luna noiembrie 1941, guvernul român a emis un decret prin care aproape întreg patrimoniul naţional sovietic,utilajul fabricilor şi uzinelor maşinile agricole,era declarat trofeu de război şi trebuia trimis în România. Eu, fiind guvernator, mi-am dat silinţa să pun în practică cît mai bine acest decret.

Întrebare: Prin urmare a avut loc în mod metodic mutarea totală a teritoriului sovietic ocupat de autorităţile române, luarea totală a agriculturii şi industriei. Vă consideraţi vinovat de luarea teritoriului sovietic, în calitate de guvernator și executor al voinţei guvernului român ?

Răspuns: Da, sînt vinovat în faţa poporului sovietic, şi a celui român pentru faptul că am fost executorul voinţei şefului guvernului român, Mareşalul Antonescu, în ceea ce priveşte mutarea în România a industriei Transnistriei, teritoriu care aparţine Uniunii Sovietice.

Întrebare: Ce măsuri ați luat şi cînd au fost luate din Transnistria ca urmare a dispoziţiilor dumneavoastră ?

Răspuns: În noiembrie 1941, din ordinul meu, au fost luate utilajele de la uzinele Profintem şi Semnalul roşu. La sfîrşitul anului 1943, au fost aduse în România utilajele: fabricii Lenin, ale uzinei de aparatură cinematografică, ale uzinei de reparaţii navale din Odessa. De la această uzină, în afară de utilaje, au fost expediate cinci vapoare sovietice şi toate utilajele şi instalaţiile portului Epron din Odessa; echipamentul fabricii de saci de iută, 3 fabrici de mobilă, 10 tipografii, echipamentul de la uzina de aparatură şi instrumente medicale.Au fost expediate utilajele şi de la alte fabrici şi uzine, pe care nu mi le mai amintesc acum.În afară de aceasta, au fost expediate din Transnistria în România un mare număr de vagoane de cale-ferată şi de tramvai, şine de tramvai, autobuze şi troleibuze.De asemenea, au fost expediate bunurile teatrelor, muzeelor, instituţiilor de învăţămînt şi ale altor instituţii culturale.

Întrebare: Ce fel de decoraţii aţi primit de la Antonescu pentru executarea sîrguincioasă a dispoziţiilor sale privind luarea teritoriului sovietic ocupat aşa-numit Transnistria?

Răspuns : În timpul cît am fost guvernator civil al Transnistriei, am primit de la guvernul Antonescu opt decoraţii, una din acestea fiind un ordin slovac şi alta fiind un ordin italian, care mi-au fost înmînate de autorităţile slovace şi italiene,celelalte decoraţii le-am primit de la români.

Întrebare: Povestiţi-ne în amănunt despre anvergura opresiunii populaţiei sovietice în guvemămîntul care v-a fost încredinţat.

Răspuns: După cum am arătat mai sus, în Transnistria a săvîrşit fărădelegi Hoffmeyer. Această formaţiune se ocupa cu executarea evreilor şi jefuirea avutului acestora,de asemenea, a împuşcat şi alţi cetăţeni sovietici.Înainte de instaurarea administraţiei româneşti, în iulie-august 1941, în Transnistria, au avut loc execuţii în masă ale populaţiei evreieşti făcute de nemți.Aceasta a fost prima perioadă de execuţii ale evreilor şi ale altor cetăţeni sovietici.A doua perioadă de lichidare a evreilor s-a petrecut a doua zi după cucerirea Odessei.Vreau să menționez că Armata Română nu a luat parte la masacrarea populației.Cineva a aruncat în aer Statul-Major român din Odessa au pierit 106 ofiţeri români.Germanii au executat foarte multe persoane, însă întrucît aceştia nu mi se subordonau mie, îmi este greu acum să vorbesc despre persoanele vinovate în acest sens.

Întrebare: Vi s-au dat multe ordine cu caracter de pedeapsă ?

Răspuns: Nu, nu mi s-au dat multe ordine cu caracter de pedeapsă.

Întrebare: Cine dădea aceste ordine ?

Răspuns: Erau date de către comandanţii diferitelor unităţi ale Armatei române, care erau foarte multe,acestea se schimbau des, de aceea îmi este greu să spun ceva concret în această problemă.

Întrebare: Cum era organizat serviciul de poliţie?

Răspuns: Exista jandarmeria. În Transnistria erau în total maxim 2.500 jandarmi români.În fiecare judeţ exista o legiune de jandarmi de circa 300 de persoane.La conducerea trupelor de jandarmi a fost la început colonelul Broşteanu Emil, iar după aceea generalul de brigadă Iliescu Nicolae.Toţi aceştia îmi erau subordonaţi mie.În sarcina jandarmeriei intra menţinerea ordinii în Transnistria.

Întrebare: Ce măsuri represive a luat jandarmeria faţă de populaţia locală ?

Răspuns: Jandarmeria nu a aplicat nici un fel de măsuri represive împotriva populaţiei locale, întrucît nu a existat vreo mişcare antiromânească a populaţiei locale.

Întrebare: Care erau organele de informaţii şi de contrainformaţii ataşate pe lîngă dumneavoastră?

Răspuns: Nu au existat organe de informaţii şi de contrainformaţii ataşate pe lîngă mine.

Întrebare: La dumneavoastră în judeţe exista poliţia de securitate, Siguranţa. De ce păstraţi tăcerea asupra acesteia?

Răspuns: Siguranţa,poliţia de securitate,nu intra în subordinea mea, ea era subordonată direct Bucureştiului. În Transnistria aceasta era condusă de colonelul Perju.Nu cunosc nimic despre activitatea concretă a Siguranţei.

Întrebare: Aţi arătat mai înainte că din ordinul lui Antonescu au fost strămutaţi din Basarabia şi Bucovina în Transnistria peste 125.000 de evrei. Arătaţi în amănunt cum trăia populaţia evreiască în Transnistria.

Răspuns: Toată populaţia evreiască a fost repartizată în localităţile Moghilev pe Nistru şi Balta.Am creat acolo condiţii optime pentru evrei, puteau lucra, iar după aceea n-au mai fost păziţi. Din ordinul meu nu s-au întreprins nici un fel de represalii împotriva lor. Dacă se poate spune aşa, eu am salvat pe evreii din Transnistria.

Întrebare: Atunci cum de în Transnistria au fost împuşcaţi zeci de mii de evrei, ruşi şi ucraineni, iar dumneavoastră spuneţi că aţi salvat pe toţi evreii?

Răspuns: Personal, nu am dat nici un ordin de executare a evreilor.

Întrebare: Dar aţi împiedicat pe toate căile evacuarea populaţiei evreieşti peste graniţă. Căci americanii şi englezii v-au dat mari sume de bani pentru aceasta. Care este problema, de ce nu v-aţi dat concursul în acest sens ?

Răspuns : Mie nimeni nu mi-a propus nimic.

Întrebare: V-a propus Radu Lecca, comisarul pentru chestiunile evreieşti în guvernul Antonescu. De ce aţi pus piedici evacuării evreilor peste graniţă?

Răspuns: Radu Lecca nu mi-a propus nimic, nu cunosc nimic despre aceasta. În afară de aceasta, fără permisiunea lui Antonescu, eu nu puteam să decid asupra problemei deplasării evreilor.

Întrebare: Dumneavoastră, guvernatorul Transnistriei, cum de n-aţi împiedicat împuşcarea la Odessa a 50.000 de evrei de către nemți de asemenea, cum de nu aţi împiedicat în pe oameni lui Hoffmeyer ?

Răspuns: Am vrut să împiedic împuşcarea evreilor la Odessa, de asemenea, şi a altor localnici,m-am adresat în această problemă lui Antonescu,el mi-a spus : „Încearcă să te adresezi tu însuţi la nemţi, prin asta poţi să-i înfurii pe nemţi”.

Întrebare: De aici reiese că dumneavoastră, deşi nu aţi dat personal ordine de împuşcare, nici nu aţi împiedicat prin nimic acele masacre care s-au petrecut în Transnistria. Vă recunoaşteţi vinovat în această privinţă?

Răspuns: Mă recunosc vinovat pentru faptul că nu am putut să opresc în vreun fel masacrele comise asupra populaţiei paşnice. Lichidarea populaţiei a fost înfăptuită de germani.

Întrebare: Pînă cînd aţi fost guvernator al Transnistriei ?

Răspuns : Am fost eliberat din postul de guvernator în februarie 1944, dar am rămas consilier al noului guvernator, generalul Gheorghe Potopeanu. Eram consilier pe probleme de evacuare a patrimoniului. Am fost scos din post pentru că am evacuat insuficient bunurile şi utilajele în timpul retragerii trupelor române.

Întrebare: Dacă aţi îndeplinit cu cinste ordinele lui Antonescu, atunci care a fost problema?

Răspuns: Am specificat că am fost înlocuit de un general, întrucît trupele germano-române se retrăgeau şi era nevoie de o autoritate militară.

Întrebare: Faţă de cine din guvernul Antonescu aţi fost mai apropiat?

Răspuns: Mă întîlneam foarte des cu Mareşalul Antonescu şi Mihai Antonescu, cu care am lucrat împreună la Universitatea din Bucureşti: eu eram profesor, iar el făcea parte dintre docenţii particulari. Eram, de asemenea, în bune relaţii cu soţia Mareşalului Antonescu Ion, Antonescu Maria. În afară de aceasta, îl cunoşteam şi mă întîlneam cu ministrul de Interne, generalul David Popescu, şi cu locţiitorul său, Vasiliu Constantin,de asemenea, mă întîlneam şi eram cunoscut cu o serie de alte personalităţi. Nu cunosc nimic concret despre activitatea lor.

Întrebare: Pe cine îl socotiţi vinovat de atragerea României în alianţa cu Germania şi de participarea la războiul de cotropire.

Răspuns : Fără nici o îndoială că Mareşalul Antonescu şi guvernul său. Şi eu sînt vinovat de faptul că am îndeplinit toate dispoziţiile Mareşalului Antonescu.

Procesul-verbal este scris conform cu spusele mele şi citit de mine în limba germană.Gheorghe Alexianu.

A tradus: Traducător de limbă germană,sublocotenent Bilenkov.

A interogat: Anchetator al Secției II din cadrul GUKP „Smerş”,locotenent-colonel Voronin.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare