Interogatoriul lui Mihai Antonescu din 28 Iunie 1945 - Închisoarea Lubianka din Moscova

Întrebare: Se ştie că în perioada războiului României contra Uniunii Sovietice dumneavoastră aţi participat la şedinţe cu unii conducători a guvernului german.Cu cine vaţi întâlnit dumneavoastră dintre miniştrii gerhmani ?

Răspuns: Ca ministrul de externe al României, eu în timpul războiului contra Uniunii Sovietice am făcut călătorii în Germania, unde am avut întâlniri cu: Hitler,Herman Göring,Joseph Goebbels,Joachim von Ribbentrop şi cu Walther Funk.

Întrebare: Dumneavoastră vaţi întâlnit cu conducătorii guvernului german pentru a lua hotărâri asupra în legătură cu războiul contra naţiunilor aliate?

Răspuns: Da.În luna Noiembrie 1941 Ribbentrop ia trimis Mareşalului Antonescu şi mie invitaţii să venim la Berlin pentru a lua parte la conferinţa reprezentanţilor ţărilor care luptă în alianţă cu Germania în război. Din cauza bolii Mareşalul Antonescu nu a putut să plece în Germania. De aceea la conferinţă România a fost reprezentată numai de mine.La 21 Noiembrie 1941 în clădirea ministerului de externe german sub preşedenţia lui Ribbentrop sau adunat:Galeazzo Ciano - Italia,László Bárdossy - Ungaria,Ramón Serrano Suñer - Spania,Rolf Witting - Finlanda,Părvan Draganov - Bulgaria şi Hiroshi Ōshima - Japonia.Conferinţa a deschis-o Ribbentrop, care a ţinut o cuvântare care conţinea denigrare contra Uniunii Sovietice, Marea Britanie şi S.U.A.După Ribbentrop au vorbit toţi reprezentanţii străini prezenți la conferinţă.Eu personal în cuvântare am spus că România v-a susţine politica acelor ţări care luptă contra Uniunii Sovietice. Declaraţii analogice au făcut: Ciano,Bárdossy,Serrano Suñer, Witting şi Popov. La conferinţa de la Berlin nu au fost luate nici un fel de hotărâri.

Întrebare: Pentru ce a avut loc această conferinţă?

Răspuns: Conferinţa a avut loc din iniţiativa Germaniei. Era în scopuri de propagandă trebuia să arate că politica pe care o duce este susţinută de guvernele României, Italiei, şi alte ţări aliate cu Germania.Pentru acest scop miniştrii de externe au fost invitaţi la Berlin şi după acea au făcut declaraţii publice îndreptate contra naţiunilor aliate.

Întrebare: Pe dumneavoastră va instruit ce trebuie să vorbiţi la conferinţă ?

Răspuns: Da. Înainte de deschiderea conferinţei la mine la hotelul „Adlon” a venit consilierul ministerului de externe german Smend care a făcut repetiţie cu mine ce trebuia să spun eu la conferinţă în cuvântare.

Foto : Decorația Vulturul German


Întrebare: Ce însemnătate a avut discursul dumneavoatsră în fața nemților ?

Răspuns: Când conferinţa s-a închis eu am vizitat rezidenţa lui Ribbentrop, care în numele guvernului german, mi-a înmânat decoraţia „Vulturul german”.După aceasta însoţit de Ribbentrop, Killinger, Smend şi de ministrul român în Germania Raul Bossy,l-am vizitat pe Hitler, iar după aceea am fost la Göring, Goebbels şi Funk. În convorbirea cu Hitler, Göring, Goebbels şi Funk eu am încercat să le reamintesc lor de pretențiile României asupra Transilvaniei de Nord. Însă nu am auzit nimic hotărât în răspuns. Întorcându-mă în România eu am raportat la şedinţa consiliului de miniştrii despre rezultatele vizitei mele în Germania.În anul 1942 eu am început să pregătesc materiale pentru conferinţa păcii, care după cum credeam eu, se va ţine după ce Germania şi România vor reuşi să înfrângă Uniunea Sovietică.

Întrebare: Dumneavoastră probabil aţi crezut că o să căpătaţi unele teritorii ale Uniunii Sovietice?

Răspuns: Da. Încă din 1941 la sfârşit eu am dat indicaţii miniştrilor români din alte ţări să pregătească materiale pentru conferinţa păcii. Iar în luna Mai 1942 eu am format la ministerul de externe al României o comisie specială care trebuia să pregătească propuneri asupra graniţelor României.Acei care au intrat în comisie – doctorul Mănuilă se ocupa cu probleme graniţei între România şi Ungaria, profesorul Cioban şi profesorul Nistor pregăteau materiale despre graniţele cu Uniunea Sovietică.Schimbările produse în timpul războiului nu au dat posibilitatea să termine lucrul comisia creată de mine, pentru că în loc de victoria aşteptată războiul a adus la capitularea României.

Întrebare: Fiind lipsiţi de posibilitatea înfăptuirii înşfâcării teritoriului sovietic, românii au prădat regiunile sovietice. Ce participare aţi avut dumneavoastră în această prădare?

Răspuns: În luna Octombrie 1941 Mareşalul Antonescu mi-a adus la cunoştinţă că el are de gând să numească alt guvernator civil al teritoriului sovietic ocupat. Eu iam spus Mareşalului Antonescu că îlcunosc bine pe Alexianu ca profesor al ştiinţelor de drept, şi l-am sfătuit pe Mareşalul Antonescu ca el să-l supuie pe Alexianu autorităţilor militare.Fiind de acord cu propunerea mea Antonescu la chemat pe Alexianu în serviciul armatei române iar după acea ca reprezentant militar la numit guvernator civil al teritoriului sovietic ocupat.La începutul anului 1943 Mareşalul Antonescu mia spus că el a dat indicaţii lui Alexianu ca industria şi alte lucruri preţioase din oraşele sovietice să fie aduse în România. La început Mareşalul Antonescu mia propus ca eu să iau conducerea acestor măsuri, însă după aceasta sa hotărât ca să se ocupe cu această chestiune ministrul economiei generalul Dobre, şi subsecretarul de stat Gheliu.Din raportul şefului de jandarmi din România generalul Vasiliu eu cunosc că din Uniunia Sovietică au fost aduse: istalaţiile marilor întreprinderi, tractoare şi vite.

Interogatoriul este întrerupt la ora 17.00

Procesul Verbal este înscris din cuvintele mele adevărat, citit mie în limba română.Mihai Antonescu.

A interogat: Şeful biroului secţiei de instrucţie al Direcţiei Generale „Smerş” maiorul Socolov

A tradus: Translatorul Direcţiei Generale „Smerş” maiorul Poleacov

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare