Scrisoarea lui Adolf Hitler către Mareşalul Ion Antonescu - 29 Decembrie 1941

Excelență

Vă trimit această scrisoare, domnule Mareşal Antonescu,cu prilejul încheierii unui an de luptă a cărui importanță,nu numai pentru istoria poporului german ci şi a poporului român,ci şi pentru viitorul întregi Europe nu poate fi încă recunoscută în mare parte de către contemporanii noştri.Sfânt întotdeauna puțini la număr contemporanii cărora le este dat să înțeleagă proporțiile unei epoci istorice că aceasta şi cu atât mai puțini cei cărora le este dat să le făurească.Eu îmi dau seama,Domnule Mareşal,că actualul stat român îşi datoreşte existența şi,prin urmare,si viitorul numai personalității şi activității Excelenței voastre.Sânt fericit astăzi când mă gândesc la clipa că în trecut ,sub impresia primei întâlniri cu Excelența voastră,m-a determinat,ca de acum acolo,să orientez politica externă germană față de România după Excelență voastră, Domnule Mareşal.Această hotărâre a mea a fost,că atâtea din viața mea,irevocabilă şi ea vă rămâne, prin urmare,irevocabilă pentru totdeauna.Justețea acestei atitudini a fost confirmată de evoluția evenimentelor din anul ce a trecut.Sânt fericit să ştiu că sânteți unul din acei oameni care au recunoscut caracterul inevitabil al conflictului cu bolşevismul.Iar pentru faptul că ați tras de aici consecințele, în parte extrem de grele pentru poporul Excelenței voastre,îmi exprim mulțumirile mele deosebite cu prilejul încheierii acestui an,căci prin această decizie energetică a Excelenței voastre,noi am devenit camarazi într-o luptă care priveşte nu numai existența națiunilor noastre, ci şi viitorul Europei întregi.Frontul din răsărit s-a şi fixat într-o linie stabilă,în sectoare mari.La sud,în Crimeea,sânt hotărât să obțin cu orice preț ocuparea Sevastopolului.La mijlocul frontului mai au loc anumite mişcări de retragere foarte scurtă,rezultând exclusiv din situația înaintări noastre,căci încetarea atacului nostru,încetare determinată de lăsarea bruscă a gerului,ne-a găsit în mijlocul unor operațiuni de mişcare de mare anvergură împotriva Moscovei. Această formă a frontului nu se putea menține fără un consum extrem de oameni şi material şi fără o primejduire continuă a împrospăturilor necesare.De aceea,am ordonat o repliere a unităților prea înaintate,acestea urmând să ducă o luptă defensivă neîntreruptă, adică să nu se desprindă repede şi adânc de inamic.Eu sânt de părere că din punct de vedere militar este o greşală a se executa o mişcare în adâncime înapoi,prin care să i-se dea inamicului fără luptă un teritoriu care a fost cucerit în prealabil printr-o luptă grea.Dimpotrivă, eu sânt de părere că este bine să se lase inamicul să atace mereu şi să-şi uzeze forțele,ferindu-se cât mai mult forțele proprii,deoarece trupele utilizate astăzi de ruşi împotriva noastră sunt formate,în mare parte,dintr-un material uman instruit într-un timp foarte scurt,care abia a fost încadrat în unități. De aceea, prin aceste atacuri inamicul va câştiga în aparență în mai multe săptămâni pe alocuri 20 sau 30 de kilometri,în unele părți chiar şi 50/100 de kilometri în adâncime, dar el îşi va consuma singurele unități cu care trebuie să lupte la primăvară. Independent de aceste operațiuni are loc o perfecționare a rețetei noastre de căi ferate,îmbunătățirea serviciului de aprovizionare, completarea automobilelor scoase din uz precum şi aducerea de divizii noi,care începând de la o anumită dată sânt destinate pentru reluare ofensivei la primăvară.Dar cea mai mare dificultate a fost despriderea treptată a unor unității din aripile ofensive masa te la extrem,având în vedere drumurile desfundate,cu scopul de a utiliza aceste unități pentru condensarea celorlalte fronturi.Acest proces a şi fost înfăptuit în sectoare mari,iar la câteva sectoare el continuă încă.Astfel,frontul Grupului de Armate Sud se găseşte astăzi în deplină ordine pe pozițiile sale definitive.Grupul de Armate Mijloc va ajunge de asemenea la o linişte definitivă după câteva săptămâni, după părerea mea.Grupul de Armate Nord şi-a ocupat în sectoare mari pozițiile sale de iarnă încă de pe acum aproape două luni ,doar atacul care vroiam să-l dau în direcția Wolchowstrej prin Tichwin a trebuit să fie întrerupt din cauza scăderii neaşteptate a temperaturi la - 38 de grade.Această proeminență a frontului nostru a devenit a devenit astfel insuportabilă, şi care nu ar fi putut menținută o vreme îndelungată nici în privința aprovizionării,a fost retrasă.Începând de ieri,armata şi-a ocupat şi acolo pozițiile definitive. Ce e drept,eu cred că ruşii vor veni cât de curând cu un atac foarte mare pe un front larg încă odată asupra Leningradului .Eu mă pregătesc la acest atac şi îi aştept,vor suferi o înfrângere sângeroasă. De altminteri,pe largi porțiuni ale frontului începe încă de pe acum retragerea de unități blindat şi motorizate în scopul împrospătării şi înlocuiri materialului lor.Pentru a face mai suportabil,mai ales pentru infanterie,momentul psihologic al trecerii de la războiul ofensiv la războiul pe poziție în legătură cu fenomenele unei ierni grele,am luat personal comandamentul suprem al armatei de uscat.Înlocuirea a doi feldmareşali,al Mareşalului Gerd von Rundstedt şi Feodor von Bock,a avut loc datorită sănătății lor de mult şubredă şi în ultimul timp foarte slabă.Alți mareşali au suferit mai multe luni de zile de dezinterie ,la ambii în legătură cu o slăbiciune a inimii, încât nu se mai admitea ca ei să fie supuşi la greutățile serviciului de pe front.Nu ştiu dacă domnul Mareşal von Rundstedt se va vindeca în curând.Dar în ceea ce privește pe Mareşalul von Bock,după părerea mea nu va dura decât câteva săptămâni, timp după care îl vom putea utiliza iarăşi pe deplin.Locul lor a fost ocupat de doi comandanți foarte energici şi extrem de talentați.Eu personal admir pe cei trei Mareşali intrați în rezerva de comandament,tot aşa cum şi dânşii au fost întotdeauna alături de mine,dând dovadă de devotamentul cel mai credincios.Vă scriu,domnule Mareşal Antonescu,cu scopul de a vă informa personal. Deoarece,sânt hotărât să retrag în timpul iernii mai multe unități în mod alternativ,pentru ale împrospăta şi pentru ale face iarăşi capabile de atac de la primăvară, va fi oricând posibil ca ruşii să se infiltrarea în anumite puncte ale frontului. De aceea,m-am decis să organizez nişte unități foarte mobile,care,în urma înzestrării cu echipament de schi,vor fi în stare să distrugă astfel de unități inamice ajunse în spatele frontului,fără a fi nevoie ca frontul să se repliere.Tocmai acum mi-sa comunicat că,Excelența voastră, domnule Mareşal Antonescu, v-ați declarat dispus să puneți la dispoziție în acest scop,de asemenea două unități de schiori româneşti.Îmi permit să-mi exprim mulțumirile mele,atât pentru acestea,cât şi pentru informația Excelenței voastre,după care sunteți dispus să participați iarăşi cu numeroase divizii la noua ofensivă de primăvară împotriva bolşevismului.Îmi exprim satisfacția,domnule Mareşal,cu atât mai mult,cu cât avem convingerea neclintită că nu ne rămâne o altă cale decât distrugerea complectă a acestui inamic.În orice caz,eu sunt hotărât să-l atac din nou cu orice preț imediat la primăvară şi să-l bat definitiv cu ajutorul unor arme noi şi,după cum sper,mai bune,şi cu ajutorul unui comandament şi al unor trupe în parte întinerite şi deci iarăşi deplin capabile de luptă. Nu mă îndoiesc de nici o secundă de faptul că-mi va reuşi aceasta.Aş dori,domnule Mareşal Antonescu, să vă rog un singur lucru,de a deplasa pe front unitățile dumneavoastră, care şi aşa au caracterul unei armate românești proprii şi cărora sânt dispu să le dau complectările germane necesare, întrucât,posibil va trebui ca ele să sosească pe front încă dinaintea topirii zăpezi, că n-aş dori să las să treacă nici o săptămână pentru a începe imediat atacul,după urcarea solului.În sfârșit, vă mai rog încă odată,domnule Mareşal Antonescu, de a face tot posibilul de a pune la dispoziția războiului nostru comun lucrul cu care poate contribui România cel mai mult,petrol şi benzină.Ducele Mussolini mi-a făcut propunerea extrem de largă de a trimite şi din partea sa un mare număr de divizii pe frontul nostru pentru atacul de la primăvară. Actualul corp italian,care sa aclimatizat la condițiile acestei lupte,s-a distins foarte mult în ultimele zile.El a respins puternice atacuri ruseşti,şi în afară de aceasta,a pornit cu succes la contraatac,provocând pierderi foarte grele ruşilor şi respingându-i cu mult dincolo de bazele lor de atac.Sper că şi ceilalți aliați ai noştri vor întelege însemnătatea misiuni istorice a acestei vremi şi că şi ei vor contribui cu forțele lor pentru a salva Europa odată pentru totdeauna de o primejdie care ar fi însemnat sfârșitul națiunilor noastre,al culturii şi civilizației lor.Dați-mi voie,domnule Mareșal Antonescu,să vă mulțumesc încă odată din tot sufletul,acum,la sfârșitul acestui an de lupte cot la cot pentru sprijinul care ni l-ați dat,Excelența voastră şi bravi dumneavoastră soldați români,şi să-mi exprim toate urările de bine pentru anul ce vine,Excelenței voastre,Armatei Române şi poporului român.Va fi şi trebuie să fie anul victoriei noastre comune.

Cu afecțiune camaraderească şi cu salutările cele mai cordiale,al dumneavoastră Adolf Hitler

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare