Cum a fost România informată despre Operațiunea Barbarossa

Relatare făcută de Generalul de Brigadă Ion Gheorghe atașat militar la Berlin între anii 1940 - 1943 și ambasador oficial din partea României la Berlin între anii 1943 - 1944.

Foto - Vizita oficială a Generalului Antonescu la München din data 12 Iunie 1941 cu zece zile înainte de începerea Operațiunii Barbarossa

Înaintea începerii campaniei germane în Balcani,Generalul german Franz Halder,șeful statului major al armatei,mi-a cerut câteva informații despre înzestrarea armatei române.Un interes deosebit a arătat pentru materialele geniștilor și artileriei grele.Tot odată m-a întrebat când se sfârșește de obicei anotimpul de iarnă în România și când sânt șoselele pe deplin bune de mers pe ele.Eu am pus aceste întrebări cu campania din Balcani.Îmi era cunoscut că în Ungaria și România fusese concentrate puternice forțe armate germane.O participare română la aceste operații o consideram imposibilă,deoarece România nu avea nici un interes și nici un motiv să facă asta.Nici un moment nu m-am gândit că întrebările șefului statului major al armatei germane avea în vedere cu totul alte planuri,cu atât mai mult când am aflat după aia că Feldmareșalul Wilhelm List ceruse de la conducerea armatei române material de geniu pentru trecerea Dunării în Bulgaria.Această cerere a fost acceptată.Încă din timpul evenimentelor din Balcani am fost informați de puternice transporturi militare germane spre Răsărit.Volumul crescând al acestor deplasări de trupe m-a făcut pentru prima dată să mă gândesc că se pregătește o campanie împotriva Uniunii Sovietice.Deoarece o asemenea eventualitate era de cea mai mare importanță pentru România,m-am străduit să aflu intențiile conducerii germane.Nu era însă ușor.Discreția forurilor germane,începând de la conducere și până la cele mai inferioare grade,nu mi-a oferit altă posibilitate decât observația proprie.La începutul lunii Aprilie 1941,ambasadorul nostru la Berlin Raoul Bossy mi-a comunicat că vă pleca la München,unde vă avea loc o întâlnire între Generalul Antonescu și Adolf Hitler.M-a făcut atent că i s-a atras atenția din partea Ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop să se păstreze o discreție absolută.Am așteptat cu nerăbdare întoarcerea lui Bossy.Acesta nu mi-a putut spune însă nimic despre scopul acestei întâlniri secrete.Este de necrezut că nici el nu a putut afla nimic.Cine a avut însă ocazia să cunoască mecanismul de funcționare al conducerii germane și raporturile sale cu reprezentanțele diplomatice străine,acela știa că sistemul național-socialist excludea pe toți diplomații acreditați la Berlin din tratativele politice,militare și economice.Aceste tratative aveau loc direct între conducerea germană și șeful de stat respectiv,adesea prin excluderea chiar a Ministrului de Externe.Astfel reprezentanțele diplomatice își pierdeau însemnătatea și evoluau în simple birouri de mediere.Bossy fusese invitat la München fară a fi lua parte la convorbiri sau măcar informat despre conținutul acestora.Persoanele apropiate lui Hitler erau de obicei mute,adesea nici ele nu știau nimic.Bossy a putut afirma numai că Generalul Antonescu venise la München însoțit doar de Maiorul Eugen Nicolescu.Bătătoare la ochi,deoarece era neobișnuită,fusese prezența Feldmareșalului Gerd von Rundstedt și a Generalului Ritter von Schobert.Bossy s-a făcut că nu știe nimic,deoarece nu îmi vine să cred că s-a întors de la München într-adevăr fară a avea el o idee despre ccea ce se discutase acolo.Pentru asta,era un diplomat prea versat și prea inteligent.Mult mai tîrziu am aflat ce s-a discutat la München,Hitler a făcut cunoscut Generalului Antonescu hotărârea să de a ataca Uniunea Sovietică.El a cerut în mod expres participarea României.Antonescu s-a grăbit să accepte,deoarece era susținut și sigur de aprobarea întregii țări.În conformitate au fost precizate la München și modalitățile colaborării militare dintre România și Germania.Hitler l-a rugat pe Generalul Antonescu,pentru care avea o simpatie ieșită din comun,să preia comandamentul viitorului grup de armată germano-român de pe flancul drept al frontului.Acest grup de armată urma să cuprindă Armata 3 și Armata 4 română și cea de-a 11 Armată germană.Comanda acesteia din urmă o primise Generalul german Ritter von Schobert,care fusese chemat la München pentru ai fi prezentat Generalului Antonescu.Feldmareșalul von Rundstedt era comandantul flancului sudic al proiectatului front răsăritean,în sfera căruia trebuia să opereze grupul de armate aflate sub comanda Generalului Antonescu.După cum am spus însă,toate aceste lucruri le-am aflat mult mai tîrziu.Ceea ce s-a hotărât în acele prime zile din luna Aprilie 1941 a rămas un secret al celor ce participaseră nemijlocit la tratative.Generalul Antonescu însuși s-a angajat să păstreze o tăcere absolută.La sfârșitul lunii Aprilie 1941 statul major german a organizat pentru atașații militari străini acreditați la Berlin o călătorie de informare pe câmpurile de luptă din Grecia.Wehrmachtul german era pe atunci în culmea desfășurării sale de forță armată.Studierea operațiunilor desfășurate de la linia Metaxas până la Corint convingea pe oricine de forța de șoc,de spiritul combativ și de invincibilitatea trupelor germane.În apropierea Atenei erau cantonate numeroase unități pe plaja mării,printre care și unitățile destinate să întreprindă atacul asupra Insulei Creta.Aspectul și moralul acestor trupe mi-sa părut a fi maxim a ceea ce putea obține o armată ! Îmi amintesc de cea de-a 6-a divizie de munte.Nici un soldat din această divizie nu avea mai mult de 25 de ani.Un tineret a cărei ținută și al cărui nivel moral făcea să bată mai tare ca orice inimă de soldat ! Cu toții erau atleți sportivi,a căror dezvoltare fizică și militară era imposibil de întreținut și în ochii cărora strălucea o credință fanatică în idealul pentru care luptau.Wehrmachtul german din acea vreme reprezenta un punct culminant militar,cum numai fusese poate atins niciodată în istoria Germaniei și va putea fi greu atins din nou vreodată.La Atena l-am cunoscut pe Feldmareșalul Wilhelm List.Pe drumul de întoarcere din Grecia m-am oprit câteva zile la București,pentru a raporta forurilor competente asupra impresilor dobândite.Generalul Antonescu era la vila sa de la Predeal.Am rugat să fie întrebat dacă dorește să mă primească și mi s-a răspuns că mă așteaptă.Ministrul de Război,Generalul Gheorghe Dobre,și Șeful Statului Major General,Generalul Alexandru Ioanițiu,erau de asemenea pe cale de a pleca la Predeal.M-am alăturat și eu celor doi.Generalul Antonescu ne-a primit în gradină unde tocmai își uda florile.Mai târziu ne-a invitat la masă.În timpul mesei i-am raportat despre ceea ce văzusem în Grecia.Când după aceea ce ne aflam în seră la o cafea ,iar soția ne lăsase singuri,Generalul m-a intrbat :

Generalul Antonescu - Ei,ce se vorbește în Germania despre atacarea Uniunii Sovieteice ?

- Domnule General,i-am răspuns,cert este că deplasarea unor puternice armate către răsărit continuă iar conducerea germană pare să se gândească la o apropiată invazie.Nu am informații oficiale sau sigure desprea această intenție,deși probabilitatea unui conflict armat cu Uniunea Sovietică,se discută în toate cercurile militare acreditate la Berlin.Unii cred într-o invazie apropiată,alții o califică drept improbabilă.Unii sânt entuziasmați de ideea unui război împotriva Uniunii Sovietice,alții nu îl consideră necesar,cel puțin în momentul de față.

Generalul Antonescu mă asculta cu atenție.Mi s-a părut că zâmbește.

Generalul Antonescu - Și dumneavoastră ce credeți Domnule Gheorghe ?

- Este greu de spus ce se întâmplă.Potrivit observațiilor mele,se pare că conducerea germană este decisă să facă un asemenea pas,deși după părerea mea el nu este necesar în momentul de față.

Generalul sa arătat surprins de ceea ce ii spuneam.

Generalul Antonescu - Ce vă face să credeți asta Domnule Gheorghe ?

- Lucrurile mi-se par simple.Germania este hotărâtă să rezolve problema Mediteraniana,deoarece și-a dat pe deplin seama de importanța acesteia.Feldmareșalul Rommel este angajat serios în luptele din Nordul Africii.Eu cred că unul din principalele motive ale campaniei din Balcani este asigurarea acestui pod.Grecia a fost în toate timpurile o cale de trecere spre Orient.O ofensivă germană spre Asia Mică împreună cu o acțiune militară a lui Rommel dinspre Africa de Nord ar putea duce la blocarea Canalului Suez și a Egiptului.Se conturează o uriașă operațiune de strângere că într-un clește.Cucerirea Insulei Creta ce este pe cale să se realizeze în momentul de față,îmi pare o confirmare a presupunerii mele.Germania este în prezent mult superioară din punct de vedere al forțelor și al mijloacelor de luptă.Anglia,deopotrivă,s-a dovedit foarte slabă în Grecia,încât blocarea Marii Mediterane nu numai la Canalul Suez,ci și în Strâmtoarea Gibraltar mi se pare o problemă strategică ce poate fi rezolvată rapid și ușor.Conducerea germană este decisă să atace și să cucerească aceste două puncte strategice.Ea apreciază just valoarea unei stăpâniri depline a spațiului Mediteranean pentru desfășurarea viitoare a războiului.Operațiunile pentru atingerea acestui scop sânt în plină desfășurare.Cred că ceea ce ar fi o greșeală strategică este să se renunțe la aceste operațiuni.Un rezultat pozitiv ar fi aproape de neconceput dacă conducerea germană s-ar decide să înceapă războiul în răsărit fară a termina mai întăi cu succes operațiunile începute în Marea Mediterană.

Generalul Antonescu părea că simte nevoia să mă contrazică.

Generalul Antonescu - Dumneavoastră nu credeți deci că va începe războiul împotriva Uniunii Sovietice ?

- Nu am afirmat acest lucu ! Dimpotrivă,tot ceea ce se întâmplă par să indice această realitate.Eu am spus doar că conducerea germană face o mare greșeală dacă începe războiul împotrivă Uniunii Sovietice înainte încheierii operațiunilor din Marea Meditereana.

Generalul Antonescu - Oare sovieticii le-ar lasă germanilor într-un asemenea caz libertatea de acțiune,știind că după o încheiere victorioasă a operațiunilor din spațiul Mediteranean Germania s-ar îndreptă împotriva lor ?

- Nu cred că riscul ar fi prea mare pentru Germania.Ea este îndeajuns de puternică la ora actuală pentru a rezista unei agresiuni sovietice până la încheierea operațiunilor din Marea Mediterană.La asceasta s-ar adăuga dezavantajul politic și moral al unei agresiuni care ar reveni atunci sovieticilor.În orice caz, Germania și-ar pierde vara aceasta pentru campania din Răsărit și ar trebui să aștepte după aceea încă un an.Totuși,riscul ar fi mai mic decât dacă Germania ar începe încă de pe acum campania sa în Răsărit.

Generalul Antonescu - Da,bine !

Generalul Antonescu m-a întrerupt ușor enervat.El a renunțat la această discuție și a abordat alte teme care îi priveau pe Generalii Gheorghe Dobre și Alexandru Ioanițiu.Ceea ce spusesem Generalului Antonescu la eventualitatea unei campanii germane împotriva Uniunii Sovietice reprezenta într-adevăr chintesența convorbirilor mele de la Berlin cu diverse cercuri diplomatice și militare.Se vorbea mult despre un război în Răsărit.În acele cercuri se spunea că și Italia s-ar opune cu tărie unei campanii împotriva Uniunii Sovietice în acel moment și ar cere mai întâi rezolvarea problemelor strategice din spațiul Mediteranean.Mă făcusem deci față de Generalul Antonescu purtătorul de cuvânt al cercurilor militare și diplomatice de la Berlin și eram și personal ferm convins că aceste opinii ale mele erau foarte întemeiate.De altfel,în acel moment nu știam nimic desprea hotărârea lui Hitler și despre angajamentul pe care Generalul Antonescu și-l asumase deja la München.Mai tărziu,când am aflat toate acestea,mi-am amintit de zâmbetul indulgent cu care îmi răspunsese Generalul Antonescu la afirmațiile mele.După începerea războiului împotriva Uniunii Sovietice am vorbit cu Generalul Alexandru Ioanițiu despre vizita noastră la Predeal.El a mărturisit că nici el nu știa pe atunci nimic despre înțelegerea de la München.O astfel de păstrare în secret a planurilor de luptă era posibilă,deoarece unitățile române destinate să participe la acțiunile militare împotriva Uniunii Sovietice,se găseau deja de mult în Moldova,unde erau concentrate din motive de secutitate în cazul unor posibile agresiuni sovietice,incidentele au continuat aproape fară întrerupere în vara anului 1940.Șeful Staului Major Român,Generalul Ioanițiu,a fost informat de hotărârile luate la München abia cu câteva zile înainte de începerea războiului.Cam pe la mijlocul lunii Iunie am fost invitat la unul din regimentele din Potsdam,unde serveau câțiva ofițeri români.La masa am aflat că partea activă a regimentului plecase de mult în regiunea răsăriteană.Știrile care veneau de acolo vorbeau desprea o atmosferă războinică,de unde se putea trage concluzia că numai există nici o îndoială asupra apropiatului război.Seara tîrziu,însoțitorul meu Maiorul Friedrich Wilhelm von Prittwitz,și-a exprimat dorință să toasteze cu mine pentru victoria trupelor germano-române în apropierea iminentului război.Pentru a-l determina să facă o declarație exactă în acest sens,mi-am exprimat îndoielile referitoare la cele spuse de el,la care mi-a răspuns în șoaptă :

Friedrich Wilhelm von Prittwitz - Nu vreau să punem pariu,deoarece nu ar fi corect.

Bineînțeles că am raportat aceste aluzii ale Maiorului Friedrich Wilhelm von Prittwitz imediat Statului nostru Major din țară.Credeam că raportez ceva nou.Dar nu am primit nici un răspuns de la Statul Major.În zilele următoare,apropierea războiului era la ordinea zilei la Berlin.Zvonurile difereau însă între ele.Unele zvonuri vorbeau despre un început al războiului ablsolut sigur cu Uniunea Sovietică,altele despre o soluționare pașnică a lucrurilor.Potrivit,acestora din urmă,Uniunea Sovietică ar fi acceptat să acorde livrări cuprinzătoare de materii prime și alimente,astfel încât un război ar fi fost inutil.Curând s-au adeverit cât de false erau aceste zvonuri.În dimineața zilei de 22 Iunie 1941,pe la orele 3 dimineața,m-a trezit telefonul.Era Colonelu Friedrich Wilhelm von Mellenthin,șeful secției atașaților militari din statul major de la Berlin,mi-a comunicat că un curier cu un document important este în drum spre mine.

Wilhelm von Mellenthin - Mult noroc și Dumnezeu să ne ajute.

A adăugat Mellenthin.Am înțeles despre ce era vorba !Câteva clipe mai târziu curierul statului major german mi-a predeat un plic sigilat.În el se găsea declarația de război a Führerului adresată Uniunii Sovietice.Războiul începuse !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare