Relatările din ziua execuției Mareșalului Ion Antonescu - Penitenciarul Jilava 1 Iunie 1946

Relatare făcută de Ion Pantazi fiul Generalului Constantin Pantazi

Am ajuns la Penitenciarul Jilava.Am intrat cu mașina în curtea închisorii,după ce un căpitan de jandarmi ne-a verificat autorizația.Am aflat mai târziu că era căpitanul Petrescu,gardianul Mareșalului la Interne,apoi la Tribunalul Poporului,și a lui Iuliu Maniu la Interne și la proces.Este una și aceeași persoană cu "turnătorul " de mai târziu de la Baia Sprie ! Din alta mașină s-a dat jos Doamna Baranga,mama Mareșalului Antonescu.Femeie de peste 80 de ani,Doamna Baranga mergea foarte greu.Căpitanul Petrescu sa repezit să o ajute,dar Doamna Baranga l-a refuzat categoric.Sprijinandu-se în baston a coborât cu dificultate mica denivelare de teren din fața porții principale.Înainte de această poartă,în stânga era o mare încăpere a corpului de gardă acum transformată în vorbitor.Vis-a-vis erau depuse 7 sicrie din lemn de brad,menite desigur pentru a-i impresiona atât pe cei condamnați la moarte,cât și pe cei veniți pentru a-i vedea pentru ultima oară.Scopul acestor sicrie a fost în exclusivitate impresionarea rudelor celor condamnați la moarte,căci,după execuție,Mareșalul Antonescu,Mihai Antonescu,Constantin Vasiliu și Gheorghe Alexianu au fost aruncați într-un camion și duși la crematoriul Cenușa,iar ceilalți neexecutați într-o dubă și duși la Penitenciarul Văcărești.Am putut afla a doua zi ca celor ce li-se comutase pedeapsa in munca silnica pe viata,nu li-sa comunicat aceasta hotarare,ei au fost despartiti de ceilalti condamnati la moarte imediat dupa vorbitor.

Mareșalul era în mijlocul încăperii,stătea de vorbă cu tatl meu.Cum a văzut-o pe mama sa intrând,i-a ieșit în întâmpinare și i-a sărutat mâna.Doamna Baranga,fară a scoate nici o lacrimă,l-a sărutat pe amândoi obraji,a scos din poșetă o mică panglică cu tricolorul Țării,i-a prins-o în piept și i-a spus cu voce sigură :

"Sunt mândră de tine fiul meu...Mori liniștit,istoria te va așeza acolo unde ai dreptul."

L-a mai sărutat încă odată pe frunte,Mareșalul i-a sărutat mâna,apoi dânsa s-a îndreptat către ieșire cu pași mărunți,dar siguri,refuzând din nou orice sprijin. La Mihai Antonescu a venit fratele său ofițer de marină.Mihai Antonescu numai avea voce,încerca să vorbească dar nu scotea nici un cuvânt.La Piki Vasiliu a venit fiul său,doctorul Piti Vasiliu.Ei s-au retras într-un colt și plângeau amândoi.La Eugen Cristescu,Șeful Serviciului Secret,a venit soția sa.Ei au vorbit în șoaptă,părând destul de liniștiți.La Radu Lecca,fost Ministru al românizării,a venit soția sa,care plângea tot timpul,iar Radu Lecca o încuraja.Cea mai dramatică a fost despărțirea dintre Gheorghe Alexianu,fost Guvernator al Transnistriei și copiii săi,care plângeau în hohote și nu se puteau despărți.La tatl meu am fost eu și cu mama mea.Cu ceva timp înainte mama primise de la el un bilețel pe care îi cerea : "Daca va trebui să fiu executat,nu vreau să vă văd înainte." Mama îmi arătase bilețelul,rugandu-mă să hotaresc eu.Deși pentru prima oară îi nesocoteam dorința,m-am hotărât să-l văd.Mama a fost foarte tare îi curgeau numai lacrimile,dar nu a tremurat,nu a scos nici un cuvânt a ținut tot timpul capul sus.I-am strâns puternic mâna tatălui meu,i-am spus să moară liniștit și să nu aibă grija mea.El mi-a răspuns : "Sunt foarte liniștit,domnule,nu am grija dumitale și nu mă interesează câtuși de puțin că peste o jumătate de oră voi fi executat."Mareșalul,care era singur,mama lui plecând prima,s-a îndreptat spre noi,a sărutat mâna mamei mele iar apoi,adresandu-mi-se a spus : "Tinere poți fi mândru de tatăl dumitale,Dumnezeu să te aibă în pază."Tatăl meu a îmbrățișat-o întăi pe mama,apoi pe mine,după care am plecat fară a ne mai uita înapoi.

Abia am ajuns acasă și telefonul a început să sune.M-am dus și am ridicat receptorul."Cu Locotenentul Pantazi,vă rog."
Ion Pantazi - Eu sunt.
- Un moment vă rog,vorbiți cu Domnul General Niculescu,Mareșalul Palatului Regal.
Costică Niculescu - Alo,Pantazi !
Ion Pantazi - Da,Domnule General.
Costică Niculescu - Te rog,vino imediat la Palat,vii direct la mine.Așteaptă în fața casei,am trimis o mașină să te aducă.

Nu am așteptat mai mult de 5 minute și mașina a venit.Îl cunoșteam pe Costică Niculescu foarte puțin,dar știam că a fost cloeg din aceeași promoție cu tatăl meu.Aveam o impresie foarte proastă despre el.Am fost condus direct la Mareșalul Palatului.

Costică Niculescu - Dragă Pantazi,l-am salvat pe Mișu.A fost greu,dar la insistențele mele Majestatea Sa i-a comutat pedeapsa.
Ion Pantazi - Vă mulțumesc,Domnule General,dar ce s-a întâmplat cu Domnul Mareșal?
Costică Niculescu - Ce să se întâmple?A fost executat!

Am plecat îndurerat,nu mă puteam bucura,știam ce trebuie să se petreacă în sufletul tatălui meu.Ajuns acasă,i-am spus mamei mele cele comunicate mie de către Generalul Costică Niculescu.Am fost sigur,când mi-a vorbit despre "insinstențele" lui,că a mințit.Mai târziu am aflat că tatăl meu fusese grațiat de către Rege,Eugen Cristescu de către comuniști,pentru a le organiza Securitatea,iar Radu Lecca de către evrei,drept mulțumire de felul cum se purtase cu ei.Tot mai târziu am aflat că Gheorghe Alexianu,fostul Guvernator al Transnistriei,fusese judecat și achitat la Odessa de către sovietici,pentru a fi ucis de români și nu de ei,dar tot din ordinul lor.Se făcuse seara când un nou telefon nu se lasă liniștit în durerea noastră.

- Domnule Pantazi ?
- Da.
- Aici Ministerul de Justiție,vrem să vă facem cunoscut că aveți dreptul la vorbitor mâine la orele 16 la Penitenciarul Văcărești,în baza aceleași autorizații care a fost valabilă și la Penitenciarul Jilava.


Împreună cu mama am îngenuncheat și ne-am rugat pentru sufletul Mareșalului și pentru ceilalți trei executați împreună cu el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare