Cum și-a semnat România singură "soarta"

Motto - " Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Cristos să fim proşti ! "  Nicolae Steinhardt

Semnarea Convenției de Armistițiu s-a făcut,după cu se știe,la data de 12 Septembrie 1944.De la lovitura de stat din data de 23 August 1944,când Guvernul Generalului Sănătescu a acceptat condițiile de armistițiu,trecuseră 20 de zile.De ce aceasta întârziere ? Evident,pentru ca sovieticii să aibă timp să ocupe întreaga țară,înainte de începerea discuțiilor.Ce era de discutat în fond ? Condițiile armistițiului formulate de Aliați,la data de 12 Aprilie 1944,fuseseră acceptate formal în data de 12 Iunie 1944 de Domnul Iuliu Maniu liderul Partidului Național Țărănesc și al Opoziției Unite din România.Guvernul Generalului Sănătescu acceptase aceleași condiții.Nimeni nu a negociat nimic altceva,dar sovieticii nu s-au grăbit.Aliații discutau între ei dacă condițiile inițiale stabilite vor rămâne aceleași.Cum sovieticii aveau ultimul cauvant de spus în România,ei urmau să dispună în voie asupra proiectului de armistițiu.Acest proiect a fost înmânat de Molotov ambasadorilor englez și american la Moscova abia la data de 31 August 1944.Englezii și americanii au raspun la data de 3 Septembrie 1944,atrăgând-ui atenția lui Molotov asupra unor sugestii.În felul acesta,problema se tregiversa și mai mult,deoarece sugestiile urmau să fie discutate din nou între cele trei Puteri Aliate.Delegația Românie sosește la Moscova la data de 30 August 1944.Ea este compusă din Lucrețiu Pătrășcanu,Gheorghe Popp,Șerban Christu și Generalul Dumitru Dămăceanu.Li se alătură Prințul Barbu Știrbey și Constantin Vișoianu,aceștia din urma veniți de la Cairo,via Teheran.Până la data de 10 Septembrie 1944 nu se întâmplă nimic.Se presupune că au fost discuții doar între cele trei puteri aliate.Sugestiile englezilor erau cunoscute,rezerve asupra recunoașterii frontierelor românești în Transilvania înainte de Conferința de Pace și daune de război mai reduse.Aceste sugestii fuseseră făcute încă dinainte de data de 12 Aprilie 1944.Ședința comuna s-a deschis la data de 10 Septembrie 1944,cu participarea ambasadorilor Kerr și Harriman.Molotov a înmânat proiectul de armistițiu lui Pătrășcanu și l-a întrebat daca românii vor să-l discute imediat sau au nevoie de timp pentru a-l studia.Românii cer timp și ședința se amână pentru a doua zi.La ședința din 11 Septembrie 1944 discuțiile au fost liniștite.Delegația română participă la discuții făcând propuneri sau sugestii și cerând explicații.Gheorhe Popp spune că România vrea o lungă frontieră cu Cehoslovacia.Visoianu obține ca o remarcă a lui Molotov,privind retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României,să fie consemnată în procesul verbal.Christu vorbește de situația economică a României.Pătrășcanu despre prizonierii politici,Dămăceanu de problemele militare.Toți delegați români au putut spune câte ceva.Dar a doua zi,la cea de-a treia ședință din data de 12 Septembrie 1944,armistițiul a fost semnat fară nici o modificare majoră sau în avantajul României, a fost semnat așa cum fusese prezentat în prima zi.

Foto - Mareșalul Rodion Malinovski

Din parte Aliaților n-a semnat decât Mareșalul Rodion Malinovski,atât în numele Uniunii Sovietice cât și al Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii,deși ambasadorii acestor state,Harriman și Kerr erau prezenți și participaseră la discuții.Cei trei erau desemnați ca "Înaltul Comandament Aliat".Condițiile armistițiului erau mult mai grele decât cele oferite la data de 12 Aprile 1944,la Cairo,și cu mult mai mult apăsătoare decât cele oferite Mareșalului Antonescu la Stockhoml la data de 3 Iunie 1944.Libera mișcare a trupelor sovietice pe întreg teritoriu românesc trebuia asigurat de Comandamentul Armatei Române.Întreaga armată sovietică de ocupație trebuia întreținută pe cheltuiala României.Banca Națională trebuia să pună la dispoziția Uniunii Sovietice orice sume de bani cerute de Comandamentul Sovietic.Sovieticii își putea însuși ca pradă de război sau sub forma unor despăgubiri orice uzine,utilaje și instalații industriale din România.Nici independența țării și suveranitatea ei numai erau respectate,fiindcă trupele sovietice se aflau pe tot teritoriul României.Nici despăgubirile de război nu erau limitate doar la suma de 300.000.000 de dolari din convenția de armistițiu.Doar transportul și menținerea trupelor sovietice pe o perioadă de doi ani costa economia românească,împreună cu fondul lichidat luat de la Banca Națională și prada de război,nu 300.000.000 de dolari,ci aproape 2 miliarde de dolari.Din toate punctele de vedere,documentul nu reprezenta o convenție de armistițiu,ci un dictat,o capitulare necondiționată.Redactare propriu-zisă a convenției de armistițiu reprezenta cea mai diabolică mașinărie realizată vreodată de un jurist.Scrisă intenționat în termeni vagi,cu dublu sens,actul putea fi interpretat oricând în favoarea intereselor sovietice.Semnificațiile juridice erau ordonate de comandamentul militar sovietic sau de șeful misiunii sovietice în România.Președintele Partidului Național Țărănesc Iuliu Maniu și-a mărturisit decepția după ce România și-a semnat singură "soarta" : "Acesta este un armistițiu ? Era mai bine să nu-l fi semnat. Este o ocupație militară și o capitulare necondiționată și nicidecum un armistițiu."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare