Ecoul din presa românească la scrisoarea lui Horia Sima

Foto - Jurnalistul Mircea Damian


De cinci ori am citit scrisoarea pe care domnul Horia Sima a trimis-o Generalului Antonescu, prin psrofesorul Găvănescu. Este fară îndoială o mare deosebire de stil și de ton între comportamentul de azi al domnului Horia Sima, și cel de acum câteva luni în urmă. Vocabularul este și el altul, primenit cu cuvinte noi. Ca orice mare demagog care se respectă, domnul Horia Sima își aduce în sfârșit aminte de popor, vorbește de sfâșierile interne, de o conducere închinată numai poporului, și așa mai departe. Pe scurt, o scrisoare foarte așezată, pe ici, pe colo, chiar înțeleaptă, dacă ar fi semnată însă de altcineva. Domnul Horia Sima a fost însă la putere timp de aproape șase luni, când atunci au existat ca și acuma noțiunile care sună atât de bine în scrisoarea domniei sale, popor, pace, patriotism, refacere, consolidare și liniște. De ce oare nu și-a adus aminte atunci ? Mărturisesc că scrisoarea domnului Horia Sima m-a întristat. În primul rând pentru că dumnealui vorbește din locul unde stă ascuns, și noi știm că legionarul răspunde direct de toate faptele lui, în al doilea rând, fiindcă Horia Sima vede astăzi ceea ce n-a avut ochi să vadă și minte să înțeleagă, atunci când putea să facă într-adevăr treabă lângă Generalul Antonescu : poporul. Parcă e un blestem ca aproape majoritatea oamenilor politici din România să jelească starea poporului după ce l-au jefuit, l-au călcat în picioare și l-au terorizat. Câtă vreme au fost la putere, au avut grijă de afacerile și de rudele lor, pentru ca de îndată ce devin simpli cetățeni sau dezertori din slujba unei idei pentru care erau gata să moară, să-și aducă aminte că, în sfârșit, ce face poporul, bietul și nefericitul popor ? Poporul domnule Horia Sima, nu face bine. În urma răspunsului pe care Generalul Antonescu l-a dat scrisoarei dumitale, poporul s-a mai liniștit, ce e drept. Dar amintirea zilelor de 21 - 23 Ianuarie 1941, pline de teroare și de sânge, va rămâne pe veci în memoria poporului. Poporul de a cărei soartă te îngrijorezi domnia ta atât de mult și aproape că nu poți dormi noaptea și că nu-ți priește mâncarea acolo unde stai ascuns dumneata, poporul acesta, a umplut pușcăriile. În fiecare zi, de aproape trei luni, apar în ziare comunicatele tribunalelor militare, cu liste de câte 7, 8, 10 zugravi, țărani, muncitori, oameni din toate categoriile, condamnați la pedepse de la 3 luni la 20 de ani de muncă silnică, în urma rebeliunii din data de 21 - 23 Ianuarie 1941. Oamenii aceștia, poporul acesta, domnule Horia Sima, fară-ndoiala vinovat de faptele ce i se pun în cârcă, ispășește astăzi crima de a se fi răsculat împotriva Statului, de a fi jefuit și de a fi ucis, la îndemnul dumitale. A fost năucit, fanatizat sau împins de la spate, după ce i s-a pus arma în mână, de către oamenii dumitale. Sute și mii de familii au rămas pe drumuri, sute și mii de copii au rămas orfani, pentru că acei câțiva indivizi în frunte cu dumneata, să vă împliniți un vis nebun, acela de a pune mâna pe putere cu orice preț. Poporul ? Unde e poporul ? Ce face poporul ? Dar ai vrut să-l "conduci" cu pistolul și cu bâta, să-l calci în picioare și să-l terorizezi. Poporul te-a acceptat la-nceput cu ușurare, cu cântece și încredere, iar dumneata, trecând peste sfaturile, apelurile și îndemnurile Generalului Antonescu, ai pus genunchiul în pieptul țării, i-ai băgat mâna în buzunar, i-ai ucis o parte din copii, iar o bună parte putrezesc în pușcării. Pe dumneata și pe oamenii dumitale nu v-a legat nimic de popor, n-ați înțeles nevoile lui, durerile lui, speranțele lui. Și ceea ce este și mai trist, este că n-ai înțeles și deci n-ai păzit poruncile mentorului tău Corneliu Zelea Codreanu. El a propavaduit dragostea pentru țară, dumneata ai poruncit crima, jaful și ura. Și iată-te că astăzi, bine ascuns și desigur bine păzit, ai tupeul să-i întinzi o mână Generalului Antonescu, iar cu cealaltă îl arăți, drept țintă și vinovat, oamenilor dumitale. Pe de-o parte leșini de dragul poporului, iar pe de altă asmuți asupra lui amenințările și teroarea. Dar poporul ți-a răspuns domnule Horia Sima și îți va răspunde întotdeauna prin Conducătorul său.

Articol scris de jurnalistul Mircea Damian și publicat în ziarul Poporul la data de 17 Noiembrie 1941

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare