Întâlnirea dintre Grigore Gafencu și Veaceslav Molotov

Motto - " România este ţara mea, restul sunt doar ţări ! " Octavian Paler

24 Iunie 1941

Ascult la radio discursurile înflăcărate ale propagandiștilor germani, pline de neadevăruri istorice. Față de statele mici, metodele totalitarilor, de orice nuanță, au fost la fel, aceeași lipsă de scrupule, aceeași poftă de stăpânire. Nu e adevărat cum pretind nemții, că Kremlinul ar fi conspirt cu ambasadorul Marii Britanii Stafford Cripps. Dimpotrivă Stalin și Molotov se fereau de englezi ca să nu dea de bănuit nemților. Nu urmăreau o politică de încercuire, nu se gândeau să intervină în luptă, și așteptau sfârșitul. Singurul succes a lui Stafford Cripps la Moscova, unde a cunoscut atâtea dezamăgiri și ofense, este datorită lui Hitler. Și chiar acest succes nu a fost deplin, se afla de zece zile la Londra când a izbucnit conflictul germano-sovietic. Totuși Churchill pare să fi îmbrățișat cu însuflețire cauza sovieticilor. Prin discursul sau din seara de 23 Iunie 1941, el le promite sovieticilor sprijin economic și financiar. De cealaltă parte, germanii reânprospătând campania lor anti-comunistă, amorțită de atâta vreme, caută să formeze un front european pentru salvarea civilizației. Era și timpul ! La ora 14:00 primesc un telefon de la Kremlin. Molotov dorește să mă vadă. La ora 15:45, sânt în curtea de onoare a cetății, odinioară sfântă. Sânt primit cu același ceremonial ca la prima mea vizită la Kremlin. Un ofițer mă așteaptă pe hol, se prezintă, îmi strânge mâna, mă însoțește până în sala de așteptare. În sala de așteptare, doi secretari mă întâmpină cu multă amabilitate. Sunt introdus în biroul ce lung al vice-președintelui comisarilor. Molotov se îndreaptă spre mine. Pare obosit. Îmi întinde mâna cu un gest simplu, liniștit. Îmi vorbește apoi pe un ton domol, cu îndurerare, uneori aproape cu blândețe.

Molotov - Aș vrea să știu domnule ambasador, care este situația dintre noi ? Trăiam, până mai ieri, în pace. Azi, trupele dumneavoastră sprijină atacul banditesc al nemților împotriva noastră. Aș vrea să știu, dacă îmi puteți da o explicație.

Gafencu - Domnule vice-președinte, nu am primit nici o informație și nici o instrucțiune. Îmi închipuiam că ambasada dumneavoastră de la București ar trebui să vă dea explicațiile cuvenite.

Molotov - Ambasada noastră nu cunoaște decât faptele, participarea armatei române la agresiunea împotriva noastră. Din partea guvernului român, nu am primit nici o înștiințare oficială, nici o cerere, nici o declarație de război.

Gafencu - În cazul acesta, trebuie să ne lămurim după faptele pe care le cunoaștem. Aceste fapte implică o ruptură a legăturilor diplomatice dintre țările noastre. Sânt convins că membrii ambasadei sovietice de la București vor primi toate înlesnirile pentru a părăsi România. La rândul nostru v-am fi recunoscători dacă ați da dispozițiile cuvenite pentru ca să ni se remită pașapoartele. Țin să adaug două cuvinte, nu cu privire la evenimentele politice, ci referitoare la misiunea pe care am îndeplinit-o aici. Vă vorbesc, deci, în numele meu personal. Acum zece luni când am avut onoarea să vă întâlnesc pentru prima oară, v-am spus că voi lucra cu toată hotărârea și cu toată loialitatea pentru normalizarea și întărirea raporturilor pașnice dintre țările noastre. Socotesc în conștiința mea că mi-am îndeplinit întocmai aranjamentul pe care l-am luat. Sânt cu atât mai îndurerat, personal, că străduințele mele nu și-au atins scopul.

Molotov - România nu avea dreptul să rupă pacea cu Uniunea Sovietică. Știa că după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord, numai aveam nici o pretenție teritorială împotriva ei. Am declarat în mai multe rânduri, în termeni categorici, că doream o Românie pașnică și independentă. Voința noastră pe care am dovedit-o prin fapte, era să întărim relațiile dintre noi. Când Germania v-a dat așa zisă garanție, noi am protestat împotriva acelor garanții fiindcă presimțeam că acele garanții sânt menite să tulbure relațiile dintre Uniunea Sovietică și România. Acele garanții însemnau sfârșitul independenței dumneavoastră ca țară. Ați intrat sub dominația Germană. Câteva luni mai târziu, ați fost ocupați de fapt, de trupele germane. Nu era nevoie să vă asociați la agresiunea bandiților împotrivă noastră. Suntem obligați să tragem toate consecințele acestor fapte.

Foto - Grigore Gafencu

Gafencu - Nu mi se cade, în aceste clipe și în aceste împrejurări, să intru într-o discuție de politică generală. Vâltoarea războinică în care sânt atrase toate popoarele, unul după altul, e atât de uriașă, masele ce stau față în față cu interese potrivnice, vrăjmașe, sânt atât de numeroase, încât pare să fie o tristă fatalitate ca statele mici, ca și cele mari, oricât de dornice ar fi să trăiască în pace și liniște, să nu poată scăpa de urgia războiului. În ceea ce mă privește, nu pot avea față de evenimentele de azi, pe care numai istoria le va putea judeca, decât o atitudine de diplomat, adică de soldat al țării mele. Să-mi fie îngăduit, ca în această calitate, să-mi exprim părerea de rău că prin politica ei urmată în trecut, Uniunea Sovietică nu a făcut nimic pentru a împiedica, între țările noastre, durerosul deznodământ de azi. Prin brutalul ultimatum din vara anului trecut, prin care ni s-a luat nu numai Basarabia, dar și Bucovina de Nord un colț din vechea Moldova, prin încălcările teritoriului nostru, care au urmat atunci, prin actele de brutalitate ce au intervenit pe Dunăre, chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea liniei de frontieră, Uniunea Sovietică a distrus în România orice sentiment de încredere și de siguranță și a trezit îndreptățita teamă că însăși existența statului român e în pericol.Am căutat atunci un sprijin în altă parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin, și nu l-am fi căutat, dacă nu am fi fost loviți, și dacă nu ne-am fi simțit amenințați. Îmi îngădui să vă amintesc aceste fapte fiindcă am avut prilejul, ca în calitate de Ministrul de Externe al țării mele, să atrag atenția în mai multe rânduri, prin discursuri și declarații publice, atenția guvernului sovietic, față de care am urmat întotdeauna o politică cinstită de pace și de bună vecinătate,că " O Românie independentă în cuprinsul hotarelor ei neatinse este o garanție de siguranță pentru Uniunea Sovietică, ca și pentru celelalte state vecine. " Lovitura cea dintâi care a zdruncinat temeliile unei asemenea Românii, garanția de siguranță și de pace, acoperire firească și atât de folositoare unei frontiere întinse și însemnate ca a Uniunii Sovietice, a fost dată, din nefericire, chiar de către Uniunea Sovietică. Urmările acestei nenorociri, pe care le deplângeți astăzi, mă întristează cu atât mai mult cu cât poporul român nu a dus niciodată în istoria lui, până în momentele de față, nici un război împotriva poporului rus, și nu exista sentimente de dușmănie între cele două popoare.

Molotov - În ce privește Basarabia, am părerea mea. Dacă ați fi vrut, am fi putut găsi, din vreme, o înțelegere cu privire la ea, care ne-ar fi scutit de multe neplăceri. Azi însă, problema e alta. Vă gândiți la teritorii. Și nu vă dați seama că sunt în joc independența și însăși ființă dumneavoastră ca stat. Noi nu v-am pus niciodată independența în primejdie. Dimpotrivă. Am luptat odată pentru ea. Ne datorați existența statului român liber. De atunci, până în zilele de azi, cele din urmă, v-am asigurat necontenit că suntem hotărați să vă respectam țara și independența. Totuși, va-ți supus nemților. V-ați alăturat atacului lor banditesc. Vă veți căi. Germania a dovedit cu prisosință cât de puțin îi pasă de ființa și de voința statelor mici. Chiar în cazul unei victorii germane, santeți pierduți. România e în pericol de a numai exista.

Apoi, sculandu-se de pe scaun, se îndreaptă spre mine cu mâna întinsă, se înclină ușor, foarte simplu. Ofițeri în uniforma de campanie, mă însoțesc până la porțile Kremlinului. Seara, ambasada noastră de la Moscova era pustie, golită de mobilă și de tablouri, în care stăm închiși, așteptând hotărârile ce se vor lua cu privire la noi, primesc vizita ambasadorului Franței în Uniunea Sovietică Gaston Bergery și a soției sale. Sânt impresionat de amabilitatea pe care acești prieteni mi-o arată, în clipele de singurătate și frământare. Povestesc lui Gaston Bergery, despre întâlnirea pe care am avut-o cu Molotov.

Bergery - E surprinzător, cât de mult țin totalitari la drepturile și libertățile statelor mici. Molotov e supărat că România își pierde independența. Hitler a intrat în luptă ca să salveze țările balcanice și să elibereze popoarele oprimate ! Și ce e mai curios, e că ei sânt, poate de bună credință.

Gafencu - Poate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare