Mareșalul Antonescu - Conștiința întreagă a unui neam

Poporul român nu a fost niciodată un popor răsfățat de destin.De mii de ani,el a trăit numai zile grele.Născut și așezat de soartă acolo unde astăzi stă răstignit,neamul nostru românesc are rădăcinile înfipte adânc pe locurile unde sufletul românesc își plânge azi nenorocul și blestemul istoric.Datorită așezării geografice,neamul românesc a trăit,în sufletul lui curat,toate frământările,tot zbuciumul furtunos al istoriei universale.El a pătimit și s-a rugat.El a pătimit,dar nu s-a frânt,deoarece a fost călit în focul sacru al unei conștiințe naționale puternice și a fost pătruns de misiunea sa istorică pe acestă lume,de drepturile sale asupra pământului mereu cotropit de dușmani.Ca stâncile de granit ale Munților Carpați,neamul românesc a înfruntat cu bărbăție toate loviturile nedrepte ale destinului.El nu s-a clintit și nu a îngenunchiat,cu toate că a fost lovit mișelește din toate părțile și pus în lanțuri.Conștient de valoarea sa națională și de rolul său,poporul român a fost o santinelă curajoasă la porțile Europei creștine,civilizate și ingrate,în fața pericolului ce o amenința de la răsărit. Popoarele cotropitoare ce amenințau libertatea,cultura și civilizația acestei Europe,secole de-a rândul și-au rupt armele în pieptul eroic al poporului român.Și această Europă a trăit și a prosperat în continuare.Despărțiți politic și geografic,românii au supraviețuit ca un popor latin înconjurat de slavi.În fața cotropitorilor vremii,unitatea conștiinței lui naționale a rămas neclintită.Plămădita de secole și păstrată de cărturari și fruntași politici,conștiința românească a rămas vie.Unirea românilor și-a găsit o primă identitate geografică la data de 24 Ianuarie 1859,atunci când s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.Era un început îndrăzneț,pe urmele pașilor măreți și nobili ai lui Mihai Viteazul.

Foto - Episcopul Iuliu Hossu,unul din artizanii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918

"Fraților, ceasul împlinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rostește prin poporul său credincios dreptatea sa însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri : Ne unim pe veci cu Țara - Mamă, România ! A biruit dreptatea." - Iuliu Hossu 1 Decembrie 1918

Primul război mondial,în care poporul român a sângerat și a suferit ca nici un alt popor,ne-a adunat încă odată pe toți frații laolaltă ai aceluiași neam și limbă istorică la data de 1 Decembrie 1918,în casa noastră strămoșească și legitimă.Frontierele întregite al României Mari erau trasate de identitatea noastră strămoșească,de sângele și de mormintele poporului român.După secole de lupte și jertfe,soarele cald al regăsirii identității noastre naționale,al unirii și libertății,strălucea pe cerul românesc,încălzind și mângâind milioane de suflete și anunțând zile mai bune.După ce a pierdut aproape 1 milion de oameni în primul război mondial,poporul român și-a vindecat rănile și s-a apucat să-și repare țara distrusă de războiul nemilos.Era o muncă grea,uriașă,pentru un popor reunit după aproape 2.000 de ani.Dar conștiința națională și patriotismul neamului s-au afirmat și pe timp de pace,ca și pe timp de război.Încet dar sigur,România reîntregită a făcut noi legi și a creat noi instituții.S-au ridicat noi fruntași în viața culturală,religioasă,economică,științifică și politică.S-au făcut eforturi pentru mai multă dreptate socială.Tânără democrație românească își făcea ucenicia,aștepta maturitatea.Trecând prin crize,prin greutăți,România Mare se afla pe drumul cel bun al progresului.Ea nu dorea decât să trăiască în pace și bună vecinătate cu toate popoarele cu care își avea frontierele.Dar blestemul istoric a lovit-o din nou.Lupta națională dusă de-a lungul a 2.000 de ani a trebuit să reînceapă.Visul la o Românie Mare s-a spulberat în câțiva ani.Neamul românesc este lovit din nou mișelește,împărțit,fărâmițat,rănit și umilit.Legat prin unitatea de simțire și afinitate intelectuală cu Franța,cu Anglia și Statele Unite ale Americii,alături de care soldatul român a luptat și murit în primul război mondial contra Germaniei,România se sprijinea pe aceste alianțe încheiate,că să trăiască în pace și liniște.Tratate solemne ne legau de frații noștri latini francezi ca și de englezi.Ne bazam pe ele,în puterea și cuvântul acestor tratate.Dar după câțiva ani totul s-a spulberat,totul a fost călcat în piocioare,de furtuna dezlănțuită de Germania lui Adolf Hitler.Mica Înțelegere și Pactul Balcanic,două organisme de menținere a păcii în această parte a Europei,s-au prăbușit.Garanțiile solemne date de către Franța și Anglia în luna Aprilie a anului 1939,consfințind existența noastră națională și frontierele țării,au dispărut.La data de 1 Septembrie 1939 începea cel de al doilea război mondial când Germania pe fondul ei revizionist a invadat Polonia fără nici o declarație de război facută în prealabil.Polonia și Franța a fost îngenunchiate rapid sub năvala tancurilor germane.Anglia,după operațiunea de salvare a militarilor săi încercuiți la Dunkerque,și după masive bombardamente germane,supraviețuia încrezătoare.România se găsea singură și izolată internațional.Singură în fața a două puteri fară scrupule,a două puteri ce putea s-o zdrobească cât ai clipi,Germania lui Hitler și Rusia lui Stalin.Prin încheierea tratatului de neagresiune Ribbentrop-Molotov semnat la data de 23 August 1939 de către Germania și Rusia,soarta României fusese deja pecetluită.România urmând să intre în sfera de influență a Uniunii Sovietice.Prima victimă a acestei înțelegeri dintre Hitler și Stalin a fost Polonia,iar după ea a venit rândul României.În urma ultimatului din data de 26 Iunie 1940,sub amenințarea invadării de către Uniunea Sovietică și sub presiunea Germaniei,România a cedat fară luptă Basarabia și Bucovina de Nord,străvechii provincii românești,locuite de când se știe numai de vorbitori de limbă română.

Foto - Caricatură din presa vremii

Peste 3.5000.000 de locuitori de naționalitate și vorbitoare de limbă română sunt înstrăinați.51.000 de Km sunt smulși din teritoriul românesc.Câteva luni mai tărziu,în urma Arbitrajului de la Viena și a Tratatului de la Craiova,un arbitraj pe care România nu l-a cerut niciodată,dictat de Hitler și Mussolini,România pierde fără luptă Transilvania de Nord și Cadrilaterul.România pierde din nou peste 2.000.000 de locuitori de naționalitate română și 108.000 de Km pătrați din Transilvania în favoarea Ungariei,precum și 400.000 de locuitori de naționalitate română și 7.000 de Km pătrați de pământ strămoșesc,străbătut de marele poet roman Ovidiu în exilul său prin Dobrogea,în favoarea Bulgariei.Romania Mare era rănită de moarte,lovită mișelește din toate părțile,deși era legată de Franța și Anglia prin "tratate și alianțe de oțel",rămâne singură,făcând eforturi disperate pentru a pastra o ordine internă,ordine distrusă și ea de un Rege lași,autoritar,afemeiat,corupt și vicios,Regele Carol al II - lea.România privea cu frică spre Răsărit,spre dușmanul ei de secole,spre nesăturata Rusie.Fiindcă de la Țarul Petru cel Mare la Stalin,Rusia a dus necontenit o politică de expansiune agresivă și imperialistă.România privea cu frică spre Răsărit,fiindcă știa că pericolul nu trecuse încă.Răpirea Basarabiei și Bucovinei de Nord nu era decât începutul expansiuni rusești.O știa prea bine,fiindcă ultimatumul rusesc din data de 26 Iunie 1940 reprezenta a unsprăzecea invazie și ocupație suferită de România din partea Rusiei.A douăsprezecea ocupație avea să se întâmple la data de 23 August 1944.Iată de ce poporul român privea cu frică spre Răsărit.România era o țară creștină,latină,democratică și occidentală,ea era conștientă că întotdeauna răul vine de la Răsărit.După toate rapturile teritoriale din vara anului 1940,la data de 6 Septembrie 1940, Regele Carol al II - lea îl numește în funcția de Președinte al Consiliului de Miniștrii pe Generalul Ion Antonescu,un militar cu o carieră nepătată și respectat în rândul Armatei Române,dând-ui puteri depline,și însărcinând-ul cu formarea unui Guvern de Uniune Națională.Acesta acceptă cu o singură condiție,ca Regele Carol al II - lea să abdice în favoarea fiului său,viitorul Rege Mihai.După abdicarea Regelui Carol al II - lea,Generalul Antonescu,în urma refuzului șefilor de partide istorice P.N.Ț și P.N.L respectiv Domnii Iuliu Maniu și Constantin Brătianu,de a forma un Guvern de Uniune Națională, formează un guvern cu Mișcarea Legionară din România, o formațiune cu vederi pro-germane,o alianță politică care a rezistat până la data de 21 Ianuarie 1941,atunci când șefi Mișcării Legionare au încercat îndepartatrea Generalului Antonescu de la conducerea României,printr-o rebeliune,rebeliune care sa sfârșit cu succesul Generalului Antonescu,un succes avut și obținut doar cu acceptul lui Hitler,și eliminarea Mișcării Legionare de la conducerea statului.În aceste condiții România s-a văzut nevoită să facă alianță și să intre în război alături de Germania lui Hitler împotriva Uniunii Sovietice,la data de 22 Iunie 1941.România ai intrat în acest război de legitimă apărare,cu scopul de a-și recuceri toate teritorile pierdute în fatidica vară a anului 1940.România a intrat în acest război că să-și elibereze frații căzuți în robie.Războiul declanșat la data de 22 Iunie 1941 era,pentru România,un război de apărare a frontierelor sale,un război în care a fost silită obligat să intre,un război impus neamului românesc.Poporul român își apăra existența sa ca stat, fizică și națională.Ea lupta pentru ca însăși existența sa să nu fie ștearsă de pe harta țărilor independente și suverane.Victimă a lui Hitler și Stalin,România a fost nevoită să lupte alături de țara care îi garanta frontierele și existența ei ca stat.România a fost condamnata să lupte alături de armatele germane,alături de dușmanii din primul război mondial.Dar ce putea să facă poporul român,când întreaga Europă era la picioarele lui Adolf Hitler ?

Mareșalului Antonescu i s-a reproșat că s-a proclamat Dictatorul României și a adus Mișcarea Legionară la putere, dizolvând partidele politice și Parlamentul , formând un stat național-legionar. Că a suspendat Constituția țării și rolul constituțional al Regelui.Cei care îi reproșau aceste lucruri pretindeau că un guvern de Uniune Națională și un Parlament ar fi fost posibil, doar punând la dispoziția Mareșalului "colaboratori și sfetnici buni" , fară ca ei să-și însușească vreo o obligație publică. Că ,numai în felul acesta unele greșeli puteau fi evitate din timp.Dar nimeni nu a pus în discuție inteligența sa,nici pregătirea sa militară,nici cinstea lui morală și materială,nici onoarea și nici patriotismul său.Opoziți românească i-a reproșat Mareșalului Antonescu că nu s-a oprit cu trupele pe râul Nistru , după eliberarea Basarabiei și Bucovinei , așa cum această opoziție i-o ceruse de la bun început.Un alt reproș ce i s-a adus Mareșalului Antonescu a fost, că l-a lăsat pe Mihai Antonescu cel mai apropiat colaborator al său de când a ajuns la conducerea țării , să vorbească despre războiul împotriva Uniunii Sovietice ca despre o "cruciadă contra comunismului." Căci România lupta pentru existența sa națională,și ca națiune,și ca popor.Ea nu duce nici o "cruciadă ideologică" după cum nu o ducea nici Germania . Un alt reproș adus Marșalului Antonescu a fost graba cu , care aproclamat statul național-legionar român,imediat după preluarea conducerii țării.Legionarii nu reprezentau deact o minoritate politică în țară la vremea acea.Conștient de acest lucru,după rebeliunea legionară din luna Ianuarie 1941,Mareșalul Antonescu a revenit asupra "statului legionar" , intrând direct în conflict cu unii dintre șefii Mișcării Legionare care nu susținuseră rebeliunea legionară și care l-au amenințat cu moartea.Curioasă rămâne scurta lui colaborare cu Mișcarea Legionară.Ea a lăsat impresia că Antonescu ar fi un susținător al fascismului și nazismului , mai ales în străinătate.În loc să-și facă un profil de comandant militar,patriot,care trebuie să ducă războiul de eliberare a teritoriilor pierdute,datorită colaborării scurte cu Mișcarea Legionară din România a fost asociat ca fiind un susținător al fascismului și nazismului și judecat ca atare.O greseală politică pe care Mareșalul Antonescu a făcut-o , deși a fost o simplă formalitate , care a constituit însă un obiect de critică și un cap de acuzare în mascarada de proces ce i s-a intentat ulterior,a fost declarația de război împotriva Statelor Unite ale Americii.Mulți îl acuză pe Mareșalul Antonescu că nu a ieșit din război încă din anul 1943,încheind un armistițiu care,cică,ar fi salvat și țara,și propria lui viață.În felul acesta nici România nu ar fi fost ocupată de sovietici,și nici el nu ar fi fost exexutat.Posibil ca unele reproșuri aduse Mareșalului Antonescu să fi fost conforme cu realitate de atunci care arătau unele greșeli făcute.Întrebările care se pun acum sânt : "Dar dacă toate aceste greșeli ale Mareșalului Antonescu ar fi fost evitate , sigur soarta României ar fi fost alta ? Dacă Mareșalul Antonescu a intrat în război alături de Germania , oare nu era susținut de întregul popor ? Nu el era reprezentantul României , în acest război de eliberare a fraților noștri căzuți în robie sub jugul sovietic , conștiința întreagă a unui neam ? Putea Mareșalul Antonescu , evitând reproșurile ce i se aduc , să facă o altă politică și să schimbe destinul României , care deja fusese pecetluit la 23 August 1939 în urma pactului Ribbentrop-Molotov ? "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare