Predarea și detenția Mareșalului la ruși

Motto - „ Antonescu reprezenta România, voi nu reprezentaţi pe nimeni. ”  Veaceslav Molotov

Foto - Momentul predării la ruși și plecării Mareșalului Antonescu din casa conspirativă din strada Vatra Luminoasă din București

Relatare făcută de Gheorghe Magherescu

După ce a fost scos din seiful Palatului Regal, adus îmbrâncit de la spate, a fost luat în primire de comuniștii conduși de Emil Bodnarasi, și dus la casa conspirativă din strada Vatra Luminoasă din București. Mareșalul dispăruse și atâta tot, numai din zvonuri se mai putea auzi de el. În seara zilei de 24 August 1944, părăsind capitala pentru a merge la Snagov, ajuns la ieșirea din oraș pe la bariera Colentina, am văzut oprit pe șosea un mic convoi de camioane militare ale unei unități de transmisiuni. Am oprit și m-am dus la primul camion, încercând să aflu ce se întâmplă. Militarii aflați în camioane erau foarte agitați, i-am întrebat ce s-a întâmplat, au răspuns aproapre toți deodată : Adineauri a trecut pe aici o coloană de mașini în care l-am văzut pe Mareșalul Antonescu pe care mergeau să-l predea la ruși. Deci iată cum zvonul predării Mareșalului la ruși circula cu mul mai înainte de a se fi întâmplat. Mult timp am fost convins că așa s-au întâmplat lucrurile. Adevărul l-am aflat mult mai tărziu din cele spuse de Generalul Constantin Pantazi fiului său și Colonelului Davidescu. Evenimentele s-au petrecut în felul următor : Mareșalul și ceilalți arestați au rămas în casa conspirativă din Vatra Luminoasa până la data de 1 Septembrie 1944. În acest timp Generalul Aurel Aldea, devenit Ministru de Interne după lovitura de stat, i-a vizitat de două ori. El i-a informat asupra soartei ce-i așteaptă : Vă vom preda rușilor să vă păzească, dar noi vă vom judeca. La 1 Septembrie 1944 Generalul Aurel Aldea însoțit de un general rus, care a avut o purtare respectoasă față de Mareșal. Li-sa pus în vedere că va trebui să-l urmeze și după ce li s-au adus câteva lucruri necesare pentru drum, a fost urcați într-un camion. Pe drum i s-a luat primul interogatoriu Mareșalului. Mareșalul a declarat că își asuma toate răspunderile guvernării sale și toți cei ce au fost arestați împreună cu el sânt nevinovați.La 2 Septembrie 1944 au continuat drunul până la frontieră, unde au fost îmbarcați într-un tren, și după câteva zile și nopți, au ajuns la Moscova. Aici au fost îmbarcați în autoturisme, fiecare având însoțitori și au fost duși la o proprietate din apropierea Moscovei. Pe toată durata șederii acolo au avut un regim liber, fiecare având camera lui. Un medic rus îi vizita zilinic. Mareșalului i s-a părut suspect acest tratament de bunăvoința din partea rușilor, și le-a spus celor care erau cu el că trebuie să se aștepte și la lucruri neplacaute, dar ei să nu se îngrijoreze pentru el că el nu vă ceda la presiuni și era hotărât să se sinucidă, iar cei ramași să dea toată vina pe el.Mihai Antonescu însă, aflând de această hotărâre, a intrat în panică, deoarece dacă ar fi dispărut Mareșalul, întreaga vină ar fi căzut asupra sa și, împreună cu Generalul Vasiliu, au organizat o adevărată supraveghere a Mareșalului. Într-adevăr, în data de 8 Noiembrir 1944, Mareșalul a încercat să se spânzure cu un cearșaf. El a fost găsit de Generalul Vasiliu, care a anunțat imediat pe generalul rus. De atunci fiecare a primit câte un supraveghetor cu, care să stea în cameră.Acest regim nu s-a schimbat până la data de 10 Mai 1945, când au fost transferați la închisoarea Lubianka și despărțiți unii de alții, nemaiîntâlnindu-se decât în trenul care i-a adus în țară pentru a fi judecați în anul 1946. La Lubianka au avut tratamentul unor deținuții de drept comun. Ținuți în celule separate, imediat s-a început anchetarea lor.Anchetatorul Mareșalului era un fost ministru Viktor Abakumov, care a cerut Mareșalului să recunoască în scris că Romania a dus împotriva Uniunii Sovietice un război de jaf,crime și ditrugeri și că Basarabia nu a fost niciodată pământ românesc, românii stăpânind-o tot timpul fară nici un drept. I s-a spus că liderii celor două partide istorice din România Iuliu Maniu și Constantin Brătianu au recunoscut aceste fapte în scris. Mareșalul a refuzt să facă vreo declarație și a răspuns că nu crede nimic din aceste afirmații. Mareșalul a relatat cele întâmplate avocatului său Titus Stoica în 1946, acesta fiind numit din oficiu la recurs,care a cosemnnat aceste afirmații ale Mareșalului :

Mareșalul Antonescu - În primele zile la Liubianka mă pomeneam pe neașteptate în camera în care eram, intrând buzna, vijelios, cu câte un general sovietic. Îmi aduc aminte de unul cu capul mare, gras, cu pumnii mari, care repezit, cu ochii holbați, țipa la mine, banditule, ticalosule, ai jefuit Uniunea Sovietică, ai omorât oameni nevinovați. Ești un criminal de război, tu și cu bandiții lui Hitler. La moarte ! Eram culcat, după cum obișnuiam să stau în pat, de-a curmezișiul,cu mâinile sub cap. Mă durea rău capul de avalanșa gândurilor ce îmi treceau prin minte. L-am înfruntat cu privirea, stând tot nemișcat și îl urmăream cu privirea cu ochii tăioși și plini de dispreț.Acesta s-a enervat la culme, a ridicat un scaun deasupra capului meu și amenintandu-mă cu el, a dat cu el de podea facându-l țăndări. Atunci i-am spus celui ce-l însoțea : Vezi spune-i să nu moară de nebuneală ! Timpul petrecut la Liubianka a fost acela a unei foarte grele detenții.

Nu se știe dacă predarea Mareșalului la ruși a fost făcută din propria inițiativă a guvernului nou format la București sau la cererea autorităților sovietice. A fost lansat zvonul că aceasta a fost condiția sovieticilor pentru încheierea armistițiului cu România. Dar în acordul de convenției de armistițiu semnat la Moscova la 12 Septembrie 1944, nu se face face nici o referire la persoana Mareșalului.Predarea sa făcut la 1 Septembrie 1944 iar acordul de armistițiu a fost semnat la 12 Septembrie 1944, dată la care Mareșalul era deja de o săptămână la Moscova. Asta ne face să credem că predarea Mareșalului la ruși sa făcut la inițiativa autorităților românești și se pare că a fost cel de al treilea punct din planul loviturii de stat : primul a fost arestarea,al doile predarea comuniștilor și al treilea predarea la ruși.Lăsând la o parte cei doi ani de detenție petrecuți la Moscova, timp în care Mareșalul și ceilalți arestați au avut parte de cele mai nasoale tratamente și care era greu de suportat de orice om, tratamente care la adus pe Mareșal în starea de a se sinucide.Să ne oprim numai asupra cauzei în sine : predarea la inamic. Indiscutabil că acest act al predării la inamic a fost un act extrem de rușinos pentru România,putem spune unic în istoria lumii.Să predai inamicului tău pe omul care a reprezentat țara,i-a aparat și impus interesele,chiar acelui inamic care a ocupat abuziv Basarabia și Bucovina de Nord teritorii românești de secole,și impotriva căruia Mareșalul lupta de trei ani de zile și care era singurul reprezentatnt din România cu, care se putea duce tratative, era nu numai o rușine națională de care Regele Mihai și noul guvern se făcea vinovat era și o supunere a țării în slujba inamicului. Parcă prin acest act i s-ar fi spus inamicului : luați-l,și vedeți ce faceți cu el, el a fost reprezentantul pe care l-ați ales să încheiați armistițiul,el nu a fost reprezentatntul țării,ci un impostor. Felul cum a privit inamicul acest act, s-a văzut după tratamentul pe care l-a aplicat României după lovitura de stat de la 23 August 1944 și condițiile impuse în convenția de armistițiu. Dar cazul Mareșalului Antonescu prezintă mai multe aspecte :

- Din poziția sa militară. Era cel mai mare în grad și cel de al treilea Mareșal al României după Mareșalii Constantin Prezan și Alexandru Averescu.

- În funcția în care se afla. Era comandantul suprem al armatei române.

- După faptele militare. A dus până în ultimul moment,timp de trei ani, un război de eliberare a pământului țării, cotropit de inamic.

- Cariera sa militară în acel moment. Cu o bătălie pierdută și cu forțele armate în curs de regrupare pe o nouă poziție, vroia să se impună în fața adeversarului.

Foto - Pictură - Bătălia de la Alesia - Vercingetorix se predă în fața Împăratului Roman Iulius Cezar


Toate aceste atribute impuneau cu totul un alt tratament chiar și în cel mai absurd caz al arestării lui. Prin tratamentui ce i-sa aplicat Mareșalului s-a adus o insultă și o umilință uniformei și gradului pe care îl purta,s-a dezonorat toată armata română, s-a călcat în piocioare toate regulamentele militare care prevedeau toate procedurile ce trebuia urmate în cazul arestării unui mare comandant și, ceea ce este cel mai rușinos, nu s-a luat în considerare că războiul împotriva Uniunii Sovietice a fost un război de legitimă apărare dus de el pentru redobândirea teritoriilor cotropite de inamic, desolidarizând-use de el toți militari care i-au ascultat ordinele.Cei care au luptat și s-au jertfit, au primit decorații și grade, precum și sutele de mii de morți care au căzut pe frontul de luptă de la Prut până la Volga și Don, din Crimeea, Stepa Kalmukă și Caucaz. Toți acești soldați au fost renegați, prin predarea Mareșalului inamicului.În istorie se cunosc cazuri de predare la inamic, dar nici unul nu se aseamănă cu cel al Mareșalului Antonescu.Astfel, Vercingetorix care a fost căpetenia tribului arvernilor, care a unit pe galii începând o revoltă nereușită împotriva stăpânirii romane în Galia în cursul ultimului stadiu al Războaielor Galice, sa predat singur lui Iulius Cezar fiind învins în bătălia de la Alesia.Tot așa și, Ion Vodă cel Cumplit fost domn al Moldovei după ce a fost trădat de boierul Ieremia Cernăuțeanul, se predă singur la otomani pentru a-și salva armata după lupta de la Cahul.Generalul Karl Mack, se predă singur lui Napoleon Bonaparte, după încercuirea de la Ulm. Și chiar Napoleon Baonaparte după înfrângerea de la Waterloo pleacă în exil singur urcând-use pe puntea vasului Bellerophon.Toți aceștia, s-au predat ei însăși fiind total învinși și fară nici o altă scăpare, fapt care dădea libertatea inamicului să-i trateze cum se credea de cuviință, respectând sau nu legile războiului.În cazul Mareșalului Antonescu, trebuie spus că nici pe departe nu era învins, ci doar pierduse o bătălie și se pregătea să ducă o altă bătălie. El ducea tratative din plin pentru încheierea unui armistițiu, avea toată armata în mână, iar în dimineața zile de 23 August 1944 înaintea loviturii de stat și arestării sale sosise pe numele său telegrama de la Stockholm în care se arăta clar că Uniunea Sovietică era de acord să încheie un armistițiu cu România cu toate condițiile puse de Mareșalul Antonescu.

Atunci când Generalul Gheorghe Mihail l-a întrebat pe Generalul Aurel Aldea :

- De ce l-ați predat pe Mareșalul Antonescu sovieticilor ?

Acesta a răspuns :

- Armata era încă cu el și ne-am temut de o reacție armată.

Generalul Aldea nici nu-și dăduse seama ce imens serviciu adusese și armatei și Mareșalului Antonescu. Armata era scoasă astfel cu totul în afara oricărei suspiciuni, ea rămăsese credincioasă Mareșalului, cu toate sacrificiile pe care acesta i le impusese și asta datorită interesului național care o însuflețea și care o identifica cu Mareșalul.În ceea ce privește soarta Mareșalului Antonescu și al celorlalți în timpul celor doi ani de detenție, opinia publică din România nu a știut absolut nimic. Parcă dispăruse în neant. Mareșalul a dispărut și atât. Odată cu aflarea că Mareșalul Antonescu a fost dus în Uniunea Sovietică,opinia publică din România l-a considerat pierdut pentru totdeauna. În țară era de mult știută și acceptată mentalitatea că oricine trece frontiera Uniunii Sovietice intră sub rigorile expresiei lui Dante : „ Lăsați orice speranță, voi cei care intrați .”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Procesul Mareşalului Ion Antonescu

Postări populare